Animalele din colecția grădinii zoologice sunt animale sălbatice. Necătând la faptul, că mai multe generații de animale la rând se nasc la grădina zoologică, ele nu se domesticesc și își păstrează în continuare instinctele naturale. Deși animalele din colecția grădinii zoologice niciodată nu au fost „libere” și nu știu să trăiască în condiții naturale (și majoritatea din ele nici nu vor putea, chiar dacă li se va oferi o astfel de oportunitate), oricum este imposibil de a elimina din ele firea sălbatică. Acest fapt influențează viața animalului și activitatea celor, care zi de zi interacționează cu ele.
Astăzi vă vom povesti un exemplu uimitor.
Din câte cunosc vizitatorii Întreprinderii Municipale „Grădina Zoologică”, există mai multe grupuri de lupi polari sau arctici, care trăiesc separat. Unii din ei trăiesc în haită, conviețuind perfect cu alți lupi, respectând ierarhia din interiorul grupului, iar alții trăiesc într-un grup mic sau, în genere, trăiesc singuri în incintă. Astfel, lupii care se întrețin cu ursul brun Vorciun, nu vor să trăiască în haită și, pentru a evita traumarea în rezultatul luptelor sângeroase, lupii se întrețin separat. Lupii, aflându-se într-o incintă cu ursul sunt în siguranță.
Separat de haită, trăiește și un lup obișnuit – reprezentant al unei specii înrudite. Caracterul lui s-a schimbat foarte mult în rezultatul pierderii prietenei sale, cu câțiva ani în urmă. În schimb, el se distrează cu pisicile îndrăznețe. Noi am scris despre prietenia lor acum câțiva ani…
Alături de lupul obișnuit, în singurătate trăiește lupoaica Anecika. Mai înainte, ea putea fi văzută în incinta de pe aleea principală, unde se întreținea împreună cu mama ei, însă a fost necesar să fie separată. Se vede că, „două gospodine în aceeași bucătărie” nu le-a permis doamnelor să trăiască împreună – lupoaica tânăra a început să-și agreseze „ruda”. Apropo, anume despre Anecika vă vom povesti astăzi.
Altă viață
Trăind lângă oameni, animalele obțin deprinderi noi, dar totodată careva din ele le pierd. Astfel, animalele nu au nevoie de teritorii mari pentru a dobândi hrana și pot să conviețuiască destul de confortabil pe teritorii mici, cu condiția, că au cu ce se ocupa. Principala problemă a grădinilor zoologice, cu toate rațiile de alimentare echilibrate, siguranța și îngrijirea medicală, este
plictiseala. Când un animal se plictisește și nu are ce se ocupa, el va căuta o metodă de a consuma energia acumulată și poate inventa o metodă periculoasă pentru distracție.
În afară de aceasta, pentru animalele sociale care se întrețin în haite și familii, este foarte importantă comunicarea. Ideal ar fi să existe comunicarea cu animalele înrudite, deoarece este cel mai natural. Însă, în lipsa unei astfel de oportunități, comunicarea cu un om va funcționa.
Desigur, interacțiunea cu un animal sălbatic mereu este riscantă, deoarece nu îl poți controla complet. Nici măcar un câine nu-l poți controla!
Sperietura neașteptată, durerea acută, schimbarea bruscă a anturajului și câinele tău blând, dresat și inteligent se transformă într-o creatură înfiorătoare cu un comportament imprevizibil. Și acesta este un animal domestic, înțeles și controlat. Și cum rămâne cu animalele sălbatice? Noi în genere nu cunoaștem nimic despre ele!
Desigur, zoologii care interacționează cu animalele din colecția grădinii zoologice își dedică viața observațiilor, studierii și îngrijirii animalelor sălbatice. Fiind studenți ei aleg această profesie și rămân fideli alegerii sale. Acești oameni riscă mai puțin, dar totuși riscă.
Frumos, dar periculos
Cele mai loiale animale din colecția grădinii zoologice sunt cele, care au crescut practic în mâinile zoologilor. Pe parcursul creșterii sale, animalele se obișnuiesc mai mult cu comportamentul oamenilor, învață să interacționeze mai eficient cu ei și memorează mai bine
„regulile” comportamentului.
Astfel, există practica de a separa puii de mamă. La vârsta, când puii încep să se plimbe de sine stătător, zoologii îi separă de animalele mature. În astfel de condiții, puii continuă să primească
hrană și să trăiască în condiții confortabile, însă nu învață deprinderile animalelor, dar învață să interacționeze cu omul. Nu toți sunt despărțiți și nu în același timp. De exemplu, animalele
copitate pot trăi perfect împreună. Iar la animalele răpitoare este altă situație.
De exemplu, puii de lei, tigri, leoparzi și alte animale răpitoare, până la vârsta de 6 luni sunt practiv inofensivi. Singura dificultate în acest caz pentru ei este să-și calculeze puterea. Ca toți copiii și adolescenții, ei nu știu să-și contrapună dimensiunile și puterea cu capacitățile unui adversar în jocuri. Chiar și când te joci cu o pisică domestică, obții zgârieturi și mușcături dureroase, nu este adevărat? Aici este la fel, însă traumele pot fi mult mai mari. Ați văzut vreo dată laba unui pui de leu cu vârsta de 5 luni? Ghearele lui sunt foarte mari!
La vârsta de 7 luni, felinele mari, fără a comunica cu animalele mature, învață să vâneze și devin din ce în ce mai periculoase. Acum ele percep mai bine posibilitățile lor și de obicei sunt dispuse să le testeze. La urma urmei, jucându-se, puii învață să vâneze. Știați despre aceasta?
Sarind de după colț și încercând să vă prindă piciorul cu labele, mușcând și lovind, pisica domestică învață să omoare. Nimerind în condițiile corespunzătoare ea, fără îndoială, va aplica deprinderile obținute. Duceți-o la vilă, lăsați-o să iasă în grădină și cu siguranță ea va prinde un șoarece, o vrabie sau ceva mai mare. Acestea sunt instinctele!
Revenim la grădina zoologică… Animalele, care în mod constant interacționează cu oamenii, percep acest proces ca ceva obișnuit. Însă, odată cu vârsta, interacțiunile treptat scad și adesea, în incinta animalelor răpitoare angajații nu mai intră deloc. Ca urmare, rămâne o persoană, pe care animalul o cunoaște, în care are încredere și pe care o lasă să intre în incintă. Prin urmare, este important să nu existe fluctuație de personal. Animalul acestei persoane cunoscute îi va permite nult mai multe, o va distinge de ceilalți, va putea interacționa cu ea mai binevoitor și deschis. Adesea se va abține chiar de la acțiuni agresive, pe care ar putea să le manifeste cu străinii, fără careva „mustrări de conștiință”.
Nu ca atunci
Vă amintiti, la începutul articolului, am povestit despre lupoaică? Ea a ajuns la Grădina Zoologică din Chișinău în urmă cu câțiva ani, în baza unui contract de schimb. Lucruri amuzante au început să se întâmple din primele săptămâni de aflare a ei în Grădina Zoologică din Chișinău – fiind în carantină, care este obligatorie pentru animalele nou-venite, animalul se comporta foarte prietenos cu oamenii. „Ne întrebam, dacă mereu se comporta astfel” – glumeau angajații din secția animalelor răpitoare mari.
Întrucât lupoaica nu a crescut la Grădina Zoologică din Chișinău, aici nu erau angajați pe care ar putea să-i cunoască, care să se simtă liniștiți lângă ea. Urma, ca angajații să se cunoască cu lupoaica de la zero și să se obișnuiască cu interacțiunea între ei. Cel mai interesant fapt este, că lupoaica nu a manifestat agresivitate și a devenit cea mai îndrăgită de toți. În primele luni de întreținere la Grădina Zoologică din Chișinău, lupoaica a fost vizitată de foarte mulți oaspeți!
Acum, când totul s-a potolit, lupul arctic Anecika interacționează cu cel mai preferat vizitator al ei – șeful secției animalelor răpitoare și primatelor, Serghei Cosovschii. Uneori are și alți vizitatori, însă în cazul dat cu siguranță între ei există o atracție specială! Priviți!
