Grațioase și măiestuoase feline ale naturii

CARACTERISTICI

Știați că mai înainte leii puteau fi întâlniți în Europa de sud, la sudul modern al Rusiei (aproximativ până la paralela 45)?

La lei masculul și femela se deosebesc semnificativ. Ei diferă nu numai după dimensiune, dar și după aspect. Coama deasă acoperă umerii, o parte din spate, pieptul masculului și de obicei este de o culoare cu toată blana. Dar poate și să difere, să fie mai întenecată la culoare decât corpul. Lungimea coamei este de aproximativ 40 cm. Începe să crească aproximativ la 6 luni și continuă să crească până la 3 ani. Aspectul coamei depinde de trăsăturile individuale ale animalului și condițiile de trai ale acestuia (inclusiv climaterice). Blana pe corp este moale, de culoarea nisipului, la vârful cozii are o periuță.

Necătând la faptul că în captivitate leii rămân totuși a fi sălbatici și nu pot evita năpârlirea, aspectul lor exterior este mai atrăgător decât cel al leilor din habitatul natural. De exemplu coama lor este mai pufoasă, mai lungă și strălucitoare. Leoaicele preferă masculii cu coamă deasă și pufoasă. Culoarea, forma și frumusețea coamei depinde de cantitatea hormonului testosteron în organismul animalului.

Leii africani habitează în savane, uneori se deplasează în păduri sau regiunii stufoasă. Aceste feline nu sunt singuratice — ele trăiesc în grupuri de familii, care de obicei sunt alcătuite din femele înrudite, puișori și câțiva masculi maturi. Deși există și excepții: unele animale, alungate din aceste grupuri, rămân singuratice temporar sau permanent. Masculului în această situație îi este mai simplu — el poate să creeze grupul familial al său sau poate să se alăture altui grup. Dacă o femelă a rămas singuratică, ei îi vine mai complicat să-și găsească familie nouă, deoarece femelele în grupurile familiale sunt înrudite, iar cele străine sunt alungate.

Vânează de obicei leoaicele. Masculii le ajută doar în cazuri excepționale, doar ei se caracterizează prin elasticitate și viteză mică, repede se supraâncălzesc și le încurcă coama.

Fiecare leu are un rol al său care de obicei nu se schimbă. Animalele tinere participă la vânat cu începere de la 2 ani.

Hrana de bază pentru felinele mari o constituie animalele copitate mari, mai rar animalele de dimensiuni mici. Excepție fac girafele, de care leii se feresc în scopul evitării posibilelor traumatisme.

Femela matură consumă 5 kg de carne pe zi, iar masculul — 7 kg.

Masa medie a unui animal matur variază între 150-250 kg la masculi și 120-182 kg la femele. Masa record a fost stabilită de leul omorât în munții Keniei — 272 kg.

Dimensiunile animalelor variază în dependență de mediul înconjurător și areal. Leii din Africa de sud de obicei sunt mai grei și mai mari decât cei din Africa de est, dar nu cu mult, doar cu 5%.

Lungimea corpului la lei este de 170-250 cm la masculi și 140-175 cm respectiv la femele. Înălțimea 123 cm și respectiv 107 cm.

Lungimea maximală a corpului a fost stabilită la leul cu coamă neagră, care a fost omorât în partea de sud a Angolei în octombrie 1973. Lungimea lui era de 3,3 m. Cel mai greu se consideră leul canibal, împușcat în 1936 în Africa de sud. El cântărea 313 kg.

Leii care trăiesc în captivitate de obicei sunt mai mari după dimensiuni decât cei din habitatul natural și diferă considerabil de ei prin grautate corporală. În prezent, cel mai mare leu din lume se consideră leoaica Simba, care a trăit în anul 1970 în grădina zoologică din Colchester în Marea Britanie. Masa ei constituia 375 kg.

În natură animalele trăiesc aproximativ 10-14 ani, în captivitate pot trăi până la 20 de ani. Este specific faptul, că leoaicele trăiesc o perioadă mai îndelungată, iar masculii rar depășesc vârsta de 10 ani — luptele permanente nu adaugă sănătate.

Leii pot să se împerecheze cu tigrii, leoparzii și jaguarii. Din astfel de contacte apar și puișori. Hibrizii sunt numiți de obicei ligri, tigrolei, leoponi și jagulei. Savanții datorită încrucișării au obținut un hibrid triplu (au fost încrucișați leul, jaguarul și leopardul). În prezent reproducerea animalelor hibride nu se încurajează, deoarece este mai importantă conservarea speciilor și subspeciilor de lei, decât reproducerea animalelor neobișnuite pentru înfrumusețarea grădinilor zoologice din lume.

Capacitatea de a se reproduce la leoaice apare la 4 ani. În perioada de ovulație femela poate avea 20-40 contacte pe zi cu masculi diferiți. În această perioadă animalul se refuză de hrană.

Gestația durează aproximativ 110 zile și se finisează cu nașterea a 1-4 puișori. Femela împreună cu puișorii stă aparte, vânează singură, la distanță nu prea mare de locul în care sunt ascunși puișorii. Puișorii la naștere cântăresc 1,2 — 2,1 kg, fiind neajutorați și orbi. Încep să meargă după trei săptămâni. Femela de câteva ori schimbă cuibul pentru a evita apariția mirosului specific ce poate atrage răpitoarele. Sunt amenințați de hiene, șacali, leoparzi, vulturi și șerpi, chiar și bivoli și elefanți! Măcar că ei nu sunt răpitori, dar simțind cuibul, se străduie să facă tot posibilul pentru a tăpși puii de leu, până mama acestora este plecată la vânat.

Se întoarce leoaica în grupul familial când puii de leu ating vârsta de 6-8 săptămâni. Poate să se întoarcă și mai devreme, dacă tot în această perioadă s-au născut puișori la alte leoaice. Totodată puișorii leoaicei venite nu se alătură la alți puișori — leoaicele mereu sunt mai loiale față de puișorii săi decât față de cei străini, chiar dacă sunt rude.

Masculii nu participă la educarea puișorilor, dar pot uneori să se joace cu ei. În afară de aceasta ei pot să fie periculoși pentru puișori. Dacă masculul lider este înlăturat de către rivalul său — el omoară puișorii leului înfrânt. Leoaicele apără puișorii de leii străini, dar reușita este cu succes dacă se alătură mai multe femele.

Conform statisticii 80% din lei mor la vârsta de până la 2 ani numai din cauză răpitoarelor și din cauza leilor maturi din grupul familial.

Leii se maturizează la vârsta de 3 ani. De obicei la această vârstă animalele tinere pleacă din grupul familial. La 4-5 ani ei pot să alunge alți masculi din grupurile familiale deja formate.

Devin mai activi după apusul soarelui. Pe parcursul unei zile — 20 de ore animalele se odihnesc, mănâncă aproximativ 50 minute. Restul timpului îl pierd în căutarea mâncării. Vânează în orice timp al zilei, dar preferă amurgul.

Știați că leul poate să mârâie, să tușească, să latre și să plângă. Urletul lor este specific, puternic și răsunător, auzindu-se până la 8 km fiind folosit de obicei ca semnal pentru alte animale.

În prezent această specie se consideră specie vulnerabilă — pupulația ei scade ireversibil. În ultimii 20 de ani pupulația leilor africani s-a micșorat cu 30-50%. Sunt vulnerabili în special pe teritoriile ce nu sunt protejate de stat, deoarece sunt vânați în continuare de către braconieri. Conflictul cu omul și lipsa mediului de trai sunt cauzele de bază a scăderii numărului acestora în natură.