răpitor din familia felinelor, subspecie de leopard

CARACTERISTICI

Este introdus în Cartea Roșie Internațională și alte acte normative de protecție. Vânatul acestei specii este interzis din anul 1956. Este pe cale de dispariție fiind cea mai rară subspecie de leopard. Conform datelor din 2017 în natură sunt mai puțin de 100 de indivizi: în Rusia sunt 87 de feline în parcul național „Pământul leopardului” și 8-12 animale în China. În prezent leopardul de Amur habitează doar zonele împădurite de munte care se află între Rusia, China și Republica Democrată Chineză. Zona habitatului constituie 10-15 mii km².

Prima informație despre această felină grațioasă a apărut în notițele călătorilor renumiți ruși Nicolae Prjevalski și Mihail Iancovskii. Toate datele cu privire la leopardul de Amur au fost sistematizate doar în anul 1972 și generalizate în monografia V.G.Gheptner și A.A.Sludskii.

Știați că în anul 2019 Banca Rusiei a emis moneda de argint comemorativă „Leopardul de Amur” de 2 ruble din seria „Cartea Roșie”.

Leopardul de Amur — o felină mare cu corpul zvelt, flexibil și alungit. Felina are labe destul de scurte dar puternice cu gheare foarte ascuțite și curbate (pe labele din față lungimea lor constituie 55 mm). Coada este lungă și constituie mai mult de o jumătate din corpul felinei, servind pentru menținerea echilibrului.

Masculul și femela se deosebesc doar prin dimensiuni. Masculii ating lungimea de 107-136 cm (coada 82-90 cm). Masa masculilor în mediu este de 32-53 kg, dar au fost găsiți masculi și cu masa de 60 kg. Pentru comparație — masa femelei constituie 25-43 kg.

În captivitate leopardul de Amur trăiește până la 21 de ani. În natură aceste animale rar depășesc pragul de 15 ani, vârsta medie atinsă fiind de 10-15 ani.

Leopardul are blană foarte deasă și scurtă. Spre iarnă lungimea ei se mărește de două ori și își schimbă puțin culoarea — are o nuanță mai deschisă iarna și devine mai roșietică vara. Petele negre rămân evidențiate permanent. Petele pe blană sunt unice ca și amprentele degetelor la om.

Sunt singuratici. Suprafața terenului ocupat de un mascul are suprafața 238-316 km, iar la femele este mai mic de 4-6 ori. Caracteristic este faptul, că teritoriul unui mascul matur se intersectează de obicei cu teritoriul la 3-4 femele mature.

Teritoriul său, cărările, ascunzișurile pentru puișori, felinele le folosesc mulți ani la rând. Dimensiunile lui depind de gen, vârsta animalului, sezon (vara suprafața terenului este mai mică decât iarna — astfel ca animalul să aibă hrană suficientă), relief și alți factori. Des sectoarele diferitor feline pot avea hotare comune și ele se folosesc de aceleași cărări fără a avea vre-un conflict. Aceasta se întîmplă din cauza că leoparzii nu apără hotarele, dar zona centrală a sectoarelor sale. Masculii de asemenea se pot deplasa și vâna pe teritoriul străin, dar până în momentul când animalele nu vor începe să-l marcheze.

Cea mai activă perioadă a zilei pentru un leopard este amurgul, timpul cu 1-2 ore înainte de apusul soarelui și prima jumătate a nopții. Iarna animalele vânează și ziua. Vânează în singurătate în afară de cazurile când femela scoate la vânat puii crescuți. Leoparzii așteaptă în ascunziș prada, apoi se furișează la 5-10 m distanță și efectuează o săritură. Câteva sărituri și prada este prinsă. O pradă medie îi servește ca sursă de hrană pentru 5-7 zile.

Poate consuma diferită hrană — începând de la rozătoare mici până la cerbi mari, uneori chiar și urși. În ultimii ani hrana de bază o constituie mistreții, numărul cărora în natură a crescut considerabil. În iernile înzăpezite leoparzii se folosesc des de cărările mistreților — se deplasează pe ele sau le folosesc pentru a vâna mistreții.

Se reproduc leoparzii de Amur foarte încet. Femela dă naștere la 1-2 pui, fiind însărcinată, în cel mai bun caz, o dată în trei ani. Sarcina durează 90-105 zile, dar este foarte mare rata mortalității puișorilor. Ascunzișul femela îl face în fisurile stâncilor și îl apără până când puișorii nu devin de sine stătători. Puișorii nou născuți de obicei nu văd, au blană pufoasă și masa de 400-600 gr. La 2-3 luni ei încep să însoțească mama pe teritoriul pe care habitează.

Femela hrănește puișorii cu lapte până la 5-6 luni, dar deja la sfârșitul lunei a 2-a ei încep să consume carne. De sine stătător încep să vâneze de la vârsta de 8 luni. Puișorii trăiesc cu mama până la vârsta de 13-14 luni. Maturitatea sexuală o ating la vârsta de 2-3 ani.

Sunt animale poligame. Se împerechează la sfărșit de toamnă — început de iarnă. În această perioadă masculii organizează „concerte ale felinelor”, cu vuiete și lupte, luând în considerație că leoparzii sunt animale mai tăcute, decât leii și tigrii.

Interes mărit masculii îl au pentru femelele cu puii crescuți. Crearea familiei noi poate începe înaintea despărțirii mamei de pui sau chiar în prezența puilor crescuți.

Se consideră că dușmanul principal al leopardului de Amur este tigrul. Dar observațiile au arătat inversul. Felinele des împart același teritoriu, evitând ciocnirile directe. Dacă totuși au loc astfel de cazuri, tigrul manifestă agresiune, dar de obicei rămâne fără nimic — leopardul repede și isteț urcă în copaci, ocupând înălțimea imposibilă de atins de către tigru.

De asemenea vecini răpitori ai leopardului pot fi râsul, ursul, lupul, tigrul și ei nu sunt concurenți pentru dobândirea hranei, nici dușmani direcți ai lui. Aceste animale des ocupă un teritoriu comun. Cu ursul brun și cel de Himalaia au conflict doar din cauza ascunzișurilor în care femelele își fac vizuini pentru a crește puii.

Trăind în vecinătate cu omul, leoparzii rar atacă animalele domestice, cu excepția câinilor. De obicei aceasta se întâmplă când felina este vânată de braconieri. Savanții au observat, că câinii vagabonzi (nu sălbatici), des se unesc în grupuri pentru a vâna animale sălbatice și în multe regiuni au înlocuit lupii în raza 20-30 km de casele oamenilor.

Parcurile în care sunt crescuți cerbi domestici albi și pătați, trezesc interes la leoparzi. Animalele tinere învață să depășească barierele și regulat apar pe teritoriul acestora. La fel procedează animalele vârstnice, care nu au puteri pentru a vâna în păduri animale sălbatice. Dacă aceste parcuri sunt construite cu respectarea tuturor normelor de siguranță, felinele nu au șanse.

Cauza principală a micșorării considerabile a numărului leoparzilor de Amur este vânarea lor de către braconieri. Totodată felinele nu erau scopul principal al vânatului, de obicei erau dobândiți ca trofeu la vânarea animalelor. Aceste animale sunt vânate pentru blana lor valoroasă, prețul căreia constituie aproximativ 500 — 1000 dolari SUA. Totodată daună mare populației acestei specii este adusă de capcanele instalate pentru vânarea altor animale.

Altă cauză este distrugerea bazei alimentare și schimbarea locurilor de trai ale acestora. Vecinătatea cu omul constituie un pericol enorm pentru aceste feline.

Leoparzii de Amur care se întrețin în grădini zoologice sunt o sursă incredibil de valoroasă. Acest răpitor mereu, pe parcursul observațiilor, era în număr mic , iar în prezent există o tentință de dispariție a acestei specii. Animalele care trăiesc în caprivitate sunt folosite pentru păstrarea fondului genetic. Ele participă în diferite programe de selecție și reintroducere în natură. Majoritatea felinelor trăiesc în grădinile zoologice din Europa, America de Nord și Rusia.

Reproducerea leoparzilor în caprivitate este foarte complicată. Este important ca felinele să fie din diferite grădini zoologice, dar des, pentru împerechere, duc lipsă de simpatie. Leoparzii nu doresc să creeze o familie și să dea naștere puișorilor. Reproducerea cu succes a avut loc în rezervația „Kedrovaia Padi”, în grădinile zoologice din or.Moscova și Novosibirsk.

În scopul conservării biodiversității și reproducerea speciei menționate, Asociația Europeană a Grădinilor Zoologice și Acvariilor a elaborat programul EEP. La finele anului 2010 în 48 grădini zoologice se întrețineau 68 masculi și 46 femele (total 114 indivizi).

Leoparzii de la noi

Leopardul de Amur Mariuca

Mariuca s-a născut la 26 mai 2014 în or.Novosibirsc (Rusia). La Grădina zoologică din mun.Chișinău a fost adusă la 26 august 2015.