este cel mai mare reprezentant al familiei sale

CARACTERISTICI

Animalul are un aspect caracteristic — nu poate fi confunda cu alt animal. Bactrianii au un corp dens, rotunjit, la care femurul posterior nu se încadrează în conturul general al corpului. Totodată are picioare lungi, zdrobite, tălpi bifurcate cu bătături și fără copite, dar care se termină cu gheare. Înălțimea lui este de 210-230 cm, iar înălțimea corpului cu cocoașe este și mai mare — până la 270 cm. Șaua dintre cocoașe este situată mai sus de 170 cm, deci nu este atât de ușor de urcat pe o cămilă care stă în picioare.

Greutatea unui mascul adult este de 500 kg, dar există și indivizi masa cărora ajunge până la 690-800 kg. Femelele cântăresc doar 320-450 kg. Creșterea acestor animalele încetează după 7 ani.

Știați că cele mai mari cămile cu două cocoașe din lume sunt animale din rasa Kalmyk? Masculii cântăresc 800-1000 kg, iar femelele 650-800 kg.

Blana este densă și lungă (până la 7 cm). Cea mai densă blană la cămilă este pe cap, pe vârfurile cocoașelor și pe gușă.

Ai văzut genele cămilei? Ochii frumoși cu gene lungi sunt un adevărat decor pentru acest animal. Dar buzele cărnoase ale bactrianului sunt atât de aspre, încât ele nu se tem să fie rănite de spini și arbuști necomestibili.

La ceafă cămilele au glande secretoare, secretul vâscos al cărora este folosit pentru marcarea teritoriului. Vocea puțin melodioasă de asemenea este utilizată pentru a comunica cu alte animale sau pentru a exprima nemulțumirea. Urletul cămilei este destul de ascuțit la auz, aseamănându-se cu a unui măgar … și el poate fi auzit de fiecare dată, când lângă o cămilă încărcată sau care se odihnește este forțată să se ridice și să înceapă lucrul sau să coboare pentru a duce un pasager în șaua sa. Bactrianul dacă este iritat, el va scuipa cu plăcere! Animalul are puțină salivă, dar la el în gură există mereu „gumă de mestecat”. Bactrianii sunt remarcabil adaptați condițiilor de viață într-un climă uscată continentală și nu suportă umiditatea. Supraviețuiesc cu ușurință atât verilor uscate, cât și iernilor geroase și înzăpezite. Trăind fără apă o perioadă îndelungată de timp și consumând doar alimente puțin calorice, supraviețuiesc perfect perioadele dificile.

Bactrianii de mult timp trăiesc lângă oameni. În multe regiuni este un animal domestic important.

Cămilele cu două cocoașe sunt populare în circuri. În gospodărie, fiecare dintre ele este utilă în felul său: servesc ca animale ce se folosesc pentru transportarea greutăților, sursă de lapte, lână valoroasă și sunt folosite la fel pentru obținerea cărnii. Un număr mare de cămile se întrețin în multe grădini zoologice din lume.

În sălbăticie pot fi observate doar cămile cu două cocoașe, numărul lor fiind de doar câteva sute de indivizi. Cămilele sălbatice sunt numite „haptagai” și trăiesc doar în China și Mongolia în locuri greu accesibile.

Animalul este exclusiv erbivor — consumă aproximativ 50 de specii de plante din flora deșertului. Îi plac foarte mult ceapa, frunzele verzi, lăstarii tineri de saxaul, le place să consume cu plăcere frunze de plop și stuf. Dacă este flămând, el poate consuma pieli și oasele altor animale, iar cămila domestică poate fura produse din piele pentru a le mânca.

Datorită structurii picioarelor, cămilele sunt neputincioase față de gheață și zăpadă adâncă.

Camila poate bea apa sărată din rezervoarele de deșert și acest lucru nu este dăunător pentru ei. În principiu, cămilele domestice nu beau apă sărată, dar în scopul menținerii unui metabolism normal, bucăți de sare sunt întotdeauna prezente în rația lor.

Un animal deshidratat poate bea 100 litri de apă într-o priză.

Un pui de jumătate de an bea până la 10 litri de lapte matern pe zi.

La fel ca și orice alt animal sălbatic, cămilele nu sunt foarte prezentabile în timpul năpârlirii. Pentru a accelera năpârlirea, bactrienii se scarpină de copaci, tufișuri și orice altă suprafață care ar putea desprinde părul năpârlit.

Cămilele domestice, deoarece sunt obișnuite cu oamenii, de obicei sunt pieptănate de către stăpâni, datorită cărui fapt au un aspect decent. Dar cămilele sălbatice din grădini zoologice, care nu sunt deprinse să fie pieptănate, au un aspcet nu prea frumos. Bactrianii din grădina zoologică din Chișinău și animalele din grădinile zoologice din țările dezvoltate, cum ar fi Germania și Franța, la fel au un aspect nu prea atrăgător în această perioadă.

Camila cu două cocoașe poate supraviețui în acele locuri, în care alte animale pot muri. Poate supraviețui deshidratării cu pierderea a până la 40% de apă din corp, fără a avea careva consecințe grave pentru sănătatea sa. Pentru comparație: animalele cu sânge cald mor după ce au pierdut 20% din umiditatea corpului.

Haptagaii formează turme mici alcătuite din doar 5-20 de indivizi (rareori 30). Turmele sunt formate din femele și animale tinere sub conducerea unui mascul dominant. Masculii adulți pot trăi o perioadă și singuri. Masculii tineri maturizați sexual trăiesc în turmă, dar o părăsesc întotdeauna în timpul împerecherii, lăsând masculul dominant cu femelele.

În natură, cămilele migrează dintr-o zonă în alta, ținându-se aproape de sursele de apă. Într-o zi, animalul poate parcurge o distanță de până la 90 km și chiar mai mult.

Camilele se deplasează cu ușurință pe pantele abrupte! Numai oile de munte se pot compara cu ele.

Camilele se maturizează la vârsta de 3-5 ani. Maturizarea depinde de o varietate de condiții și, de obicei, la masculi are loc mai târziu. Împerecherea are loc toamna. În această perioadă masculii sunt foarte agresivi și sunt periculoși pentru alte animale și oameni.

Gestația durează 411 zile, după care cămilele nasc o dată la doi ani un pui, mai rar doi. Dușmani ai cămilelor sunt tigrii. În prezent, arealele răspândirii acestor animale practic nu se intersectează și, prin urmare, nu există aproape nici un pericol. În schimb lupii adesea atacă turmele.

Cel mai des răspândite boli la cămile sunt: tuberculoză și coccidoză (în special în zonele umede, dacă nu sunt întreținute corespunzător) și tetanos (o consecință a leziunilor). Bolile de piele și invaziile helmintice la fel nu sunt o raritate. Camilele nou-născute, care au o imunitate foarte scăzută, sunt deosebit de sensibile la boli.

În sălbăticie cămilele cu două cocoașe trăiesc până la 40-50 de ani.