rozător, reprezentant al familiei Sciuridae și al faunei de preerie

Câine de prerie cu coadă neagră
GalerieAlte rozătoare
DESCRIEREA SPECIEI

Câine de prerie cu coadă neagră (lat. Cynomys ludovicianus)

– rozător, reprezentant al familiei Sciuridae și al faunei de preerie.

CARACTERISTICI

ASPECTUL EXTERIOR

La aspect, câinii de preerie cu coadă neagră se aseamănă cu gopher. Corpul la animal este masiv, lat, are cap rotunjit, ochi mari și negri, labe scurte și gheare ascuțite. Coada este acoperită cu blană scurtă. Trăsătura distinctivă este culoarea neagră a părului de la vârful cozii. Culoarea blanii variaza, de la spate spre lateral — de la maro pal până la maro; partea de jos este mai deschisă la culoare. Animalele adulte au o culoare mai aprinsă la blană.

Corpul neândemânatic, picioarele și coada scurtă conferă câinilor de preerie un aspect care îi face să se asemene cu marmotele. Lungimea corpului câinilor de preerie variază între 30 și 35 cm, masa corpului variază de la 800 la 1400 g. Masculii după dimensiuni și greutate sunt mai mari decât femelele.

Denumirea de câini de preerie animalii au primit-o datorită sunetelor stringente de lătrat cu ajutorul cărora animalele preântâmpină despre apropierea străinilor.

HABITAT

Câinii de prerie trăiesc în prerii din America de Nord. Habitatul este teren uscat acoperit cu iarbă de lungime scurtă până la medie. Câinii de prerie trăiesc în regiunile centrale și sudice ale Americii de Nord, pe câmpii de stepă și deșert-stepă, precum și în munți (nu mai mult de 3200 km deasupra nivelului mării).

MODUL DE VIAȚĂ

Câinii de preerie sunt activi în timpul zilei, iar noaptea ei se ascund în vizuinile săpate de ei. Tunelurile au o lățime de aproximativ 10 — 15 cm și pot avea lungimea de 300 m. Acestea duc la camere, care sunt situate la o adâncime de 1 până la 5 m și sunt așternute cu iarbă. O vizuină a câinilor de preerie cel mai des are doar una sau două intrări, în cazuri rare poate avea până la șase intrări.

Câinele de preerie cu coadă neagră este activ pe parcursul întregului an.

HRANA

Câinii de preerie mănâncă plante, în primul rând ierburi. Plantele din jurul vizuinii sunt mâncate permanent, datorită cărui fapt câinii de preerie au posibilitatea de a vedea mai bine ce se întâmplă în jur. La fel ei consumă insecte. Cea mai mare parte a lichidului necesar organismului provine din plantele consumate.

STRUCTURA SOCIALĂ

Câinii de preerie trăiesc în colonii. Aceste rozătoare trăiesc în comunități mari și, prin urmare, au un sistem de comunicare bine dezvoltat, formând „orașe” întregi, unind în „cartiere” numeroase familii. O familie, de obicei este formată din aproximativ 20 de indivizi: un mascul dominant, masculi subordonați și femele cu pui.

REPRODUCEREA

Reproducerea are loc din luna februarie până în luna martie, gestația durează 34-37 de zile. Femela de obicei naște între 1 — 6 pui goi, orbi. Peste 5-6 săptămâni ei ies afară. La 7 săptămâni puii își părăsesc vizuinile și se mută la periferia coloniei.

Puii se maturizează sexual la vârsta de 2 ani.

PARTICULARITĂȚI

Din cauza structurilor sociale în care trăiesc câinii de preerie, starea lor depinde de relația lor armonioasă cu vecinii. În natură comunitatea câinilor de preerie se aseamănă cu societatea umană:

— fiecare familie are câțiva metri pătrați ai ei;

— fiecare câine de preerie este ocupat cu munca sa;

— rozătoarele depind unele de altele.

Câinii de preerie sunt loiali, curajoși ceea ce le permite să lupte cu curaj pentru a-și proteja casa, teritoriul și familia.

În perioada de toamnă, câinii de preerie se îngrașă și se presupune că în timpul iernii ei hibernează, dar, în același timp, în perioadele calde de iarnă, ei des sunt observați la suprafața solului.

Câinii de preerie sunt vânați de vulturi, vulpi, coioți și alți prădători.

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii acordă acestei specii de animale statutul de „cel mai puțin îngrijorător”.

În natură câinele de preerie poate trăi până la 5 — 8 ani, în captivitate până la 11 ani.

Galerie

Alte rozătoare

Serviciile grădinii zoologice

Reguli de comportament în zoo