mamifer paricopitat din specia caprelor de munte

CARACTERISTICI

Lungimea coarnelor turului ajunge la 1 m și au o grosime impresionantă, datorită căreia par mai masive și mai grele. La femele, de obicei, lungimea coarnelor nu este mai mare de 30 cm. Lungimea corpului animalului este de 130-150 cm, iar înălțimea — până la 1 m și greutatea variază între 55-100 kg.

Culoarea blănii variază de la cenușiu-închis în perioada rece a anului, până la culoarea deschisă cu nuanță roșietică vara. De obicei, culoarea blănii părții de jos a corpului este mai deschisă decât culoarea părții de sus. Este bine dezvoltat simțul mirosului — simte o persoană de la câteva sute de metri.

Turul de Daghestan habitează în munți, deplasându-se cu ușurință pe versanții stâncoși. Trăiesc la înălțimea de la 800 până la 4200 m deasupra nivelului mării, unde predomină pajiști, pustii stâncoase și păduri. Turii sunt alpiniști excelenți, ceea ce este surprinzător, având în vedere corpul lor masiv.

Animalele migrează sezonier, toamna coborând cu aproximativ 1,5 — 2 km mai jos de habitatele lor obișnuite. Vara turii se ascund în locuri umbrite, iar iarna lor le place să stea în spații deschise, „savurând” băile solare.

Turii de Daghestan formează turme mari — până la câteva sute de indivizi, care de obicei sunt instabile și deseori se dezintegrează. Iar turmele mici de 10-12 animale diferă prin stabilitate, care uneori se alătură turmelor mari.

Împerecherea are loc în perioada noiembrie-ianuarie. În această perioadă masculii solitari se incadrează în grupurile familiale, unde își aleg femelele. Ei nu prea sunt acceptați de restul animalelor din grupurile familiale, din care cauză des au loc lupte crâncene între masculi. Ciocnitul coarnelor se aude la o distanță mai mare de 1 km!

În perioada în care nu are loc împerecherea, masculii sunt solitari, iar femele stau în grupuri înrudite împreună cu puii și animalele tinere.

Gestația durează 150 zile, terminându-se cu nașterea a 1-2 pui. Animalele tinere își părăsesc mama la vârsta de un an și jumătate.

Sunt activi dimineața și seara, iar ziua de obicei se odihnesc. Primăvara este cel mai periculos anotimp pentru ei, deoarece în această perioadă straturile topite de zăpadă cad de pe versanți și pot cădea peste animale. Sub avalanșele de zăpadă animalele cu ușurință sunt găsite de urși, chiar și la o adâncime de câțiva metri.

Turii sunt vânați de lupi. Dar cel mai periculos pentru ei este omul. Simțind pericolul de departe, animalele stau locului, urmărind cu atenție dușmanul. După dispariția din vedere a vânătorului, se aude un șuierat de avertizare și toată turma „o ia la fugă”.

Animalele îngrijorate mișcă agitat piciorul din față și pufnesc. În cazul apariției unui pericol mai mare, ele șuieră.

Turul de Daghestan poate fi încrucișat cu capra domestică. Unii consideră că anume așa au apărut multe rase domestice. Puii hibrizi cresc foarte repede, iar femelele pot produce până la 2 litri de lapte pe zi.

Specia este inclusă în Cartea Roșie Internațională ca specie aproape disparută (IUCN (NT)). Vânătoarea acestor animale mereu a fost dificilă și, prin urmare, nu foarte populară. Dar, odată cu apariția armelor de foc, se găsesc tot mai mulți vânători de coarne de trofeu.

La micșorarea numărului animalelor influențează, de asemenea, dezoltarea ocupației de creștere a oilor. Turii au fost lipsiți de cele mai bune pășuni, baza lor de hrană micșorându-se considerabil. Conform unor estimări aproximative, doar 10 000 de indivizi au rămas în total în natură, și toți ei cresc pe teritoriile rezervațiilor sau în regiunile muntoase inaccesibile.

În natură, turii rareori trăiesc până la bătrânețe, murind din cauza prădătorilor. O durată record de viață a turilor a fost înregistrată în captivitate la un tur (mascul), care a trăit în grădina zoologică din orașul Riga timp de 20 de ani și 2 luni.