este un reprezentant al unei specii de primate din familia Lemuridae

Lemurii cu coadă inelată sunt animale zvelte, care după dimensiuni se aseamănă cu pisicile. De obicei, coada se află în poziție de „spirală” (de unde și provine denumirea animalului). Pe spate, blana este de culoare gri, uneori roz-maronie, membrele sunt de culoare gri, capul si gâtul sunt de culoare gri întunecată. Burta și partea din interior al labelor sunt albe la culoare, botul este alb cu pete triunghiulare închise în jurul ochilor și nas negru. Coada are 13 dungi albe și negre. Coada lungă servește lemurilor pentru semnalare, ca distribuitor de mirosuri și, de asemenea, pentru menținerea echilibrului la cățărare și sărituri.

Lemurii cu coadă inelată trăiesc în spații deschise și păduri uscate de la sudul și sud-vestul insulei Madagascar.

Hrana lor constă predominant din fructe, dar totodată consumă frunze, flori, plante erbacee, cactuși și ocazional insecte.

Lemurii cu coadă inelată nasc câte un pui, iar uneori doi pui. Ei se nasc de obicei la începutul sezonului ploios, între lunile august și octombrie. Femelele se reproduc anual. Durata gestației este de aproximativ 135 de zile, iar masa corpului la pui variază între 80 și 120 g. Puiul nou-născut se agață de blana mamei și se ține de ea. În primele luni, femelele poartă puii săi pe burtă, mai târziu pe spate. La vârsta puilor de 1-2 luni ei încep să părăsească spatele mamei și se plimbă de sine stătător, revenind la mamă în timpul somnului și hrănirii. La vârsta de 5-6 luni, puii devin independenți. După cinci luni puii nu mai mănâncă lapte de la mama.

Coada permite lemurului să mențină echilibrul în timp ce stă pe ramuri subțiri. De asemenea, coada joacă un rol important în echilibrarea săriturilor. În comportamentul social, coada dungatpă a lemurilor joacă un rol important. Dacă lemurul cu coadă inelată merge pe suprafața solului, el își ține coada vertical pentru o vizibilitate mai bună. Cu ajutorul cozii, masculii desfășoară așa-numitele „lupte mirositoare”. Ei ung coada cu secrețiile sale și o îndreaptă spre adversar. În acest fel, sunt soluționate conflictele cu privire la rangurile din ierarhia socială și este protejat teritoriul de grupuri străine. Datorită cozii sale, animalul în engleză este numit „Ring-tailed lemur”.

Dintre toți lemurii, lemurii cu coadă inelată cel mai mult timp îl petrec la suprafața solului, ceea ce reprezintă o adaptare la mediul parțial arid.

Lemurii cu coadă inelată sunt activi noaptea și sunt foarte sociali. Trăiesc în grupuri formate din 20 — 30 indivizi. Există o ierarhie strictă în cadrul grupurilor; lideri predominant sunt femele.

Femelele au prioritate în alegerea mâncării și a partenerului. În timp ce femelele de obicei rămân în grupurile în care s-au născut, masculii permanent se mută în grupuri noi. Un grup familial ocupă o suprafață de la 6 până la 23 de ha. La masculi vârfurile degetelor sunt ascuțite, ceea ce le oferă posibilitatea să zgârie scoarța copacilor tineri; glandele de pe labe îmbibă scoarță cu un miros înțepător, marcând astfel limitele teritoriului. În fiecare zi, lemurii se plimbă pe teritoriul lor în căutarea hranei. Ei manifestă agresivitate față de străini. Ziua lemurii cu coadă inelată se odihnesc la soare și se bucură de căldura acestuia, întinzându-și labele lateral.

Pentru a comunica, pe lângă semnalele sonore, lemurii folosesc anumite poziții ale corpului, expresii faciale și mirosul.

În comparație cu alți lemuri, lemurul cu coadă inelată este relativ larg răspândit. Totuși, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii definește animalul ca fiind pe cale de dispariție, deoarece populația sa este în scădere. În prezent, numărul total de lemuri cu coadă inelată este estimat între 10.000 — 100.000 de indivizi. Principalele amenințări sunt distrugerea habitatului și vânătoarea, care sunt efectuate din motive comerciale.

Durata de viață a lemurilor cu coadă inelată în mediul lor natural rar depășește 16 ani. Cel mai longeviv lemur cu coadă inelată a trăit în captivitate până la vârsta de 27 de ani.