un mamifer omnivor din genul Meles, familia Mustelidae

CARACTERISTICI

Pentru perioada de iarnă acumulează grăsime, masa lui majorându-se cu aproximativ 10 kg, aspectul lor devenind foarte neobișnuit. Are gâtul scurt și botul alungit, urechi mici rotungite și labe mari. Bursucii pășesc sigur pe sol, spriginindu-se pe toată talpa și sapă minunat — pentru aceasta sunt bine adaptate ghearele lor lungi și neascuțite.

La atingere blana bursucului este aspră și deasă. Totodată animalul are un substrat de blană care îl protejează iarna de frig. Culoarea blănii de obicei este brun-cenușie cu nuanță argintie. Pentru bursuc este caracteristică prezența a două dungi de culoare întunecată pe bot, care se extind de la urechi spre nas.

Este răspândit în Europa, Caucaz, Transcaucazia și o parte din Asia de Vest. Teritorial este obișnuit de separat bursucii în 3 subspecii de bază care habitează Europa de Vest, Rusia și Spania împreună cu Portugalia.

Preferă să habiteze pădurile mixte. Mai rar se ridică în pădurile muntoase sau coboară în semideșerturi. Bursucii adoră pădurile uscate, solurile bine drenate, pe teritoriul cărora obligatoriu există câmpii mlăștinoase sau rezervoare — animalele se stabilesc cu traiul la o distanță de apă nu mai mare de 1 km. În astfel de zone este cea mai bună bază alimentară.

Spre deosebire de alte animale și mai ales vulpea, bursucul este un animal destul de curat. Vizuinile complexe cu galerii lungi (aproximativ 7-8 m), adâncimea cărora poate ajunge la 2 m, au încăperi seprate pentru locuit, pentru provizii și deșeuri, ultimele fiind periodic astupate și înlocuite cu altele noi. Multe generații de bursuci pot habita unul și același teritoriu.

Conform studiilor geocronologice, unele „orășele” au mii de ani și sunt habitate până în prezent!

Animalele care preferă să trăiască de sine stătător, cel mai des folosesc cele mai simple vizuini care au doar o intrare și o încăpere pentru trai. De vizuinele bursucilor se folosesc des vulpea și câinele-enot.

Bursucul cel mai activ este noaptea, deși animalul des poate fi observat și dimineața devreme (până la ora 8) și seara (după orele 17-18).

Nu este agresiv față de om și alte animale răpitoare. Preferă să evite conflictele, dar dacă animalul este supărat, el poate să lovească brusc animalul cu nasul, să-l muște și apoi să fugă.

Bursucul obișnuit mănâncă tot, dar preferă carnea. Prinde iscusit șoareci și alte rozătoare, vânează șopârlele, broaștele, păsări de dimensiuni mici și fură ouă. Cu plăcere consumă larve, insecte, moluște și râme. Nu se refuză de nuci, pomușoare și iarbă.

În procesul vânatului bursucul parcurge distanțe destul de mari, examinând copacii câzuți în căutarea sub scoarța acestora a delicatețelor. Dintr-o vânătoare el poate dobândi 50-70 de broaște și aproximativ o sută de insecte. Consumă însă într-o priză până la 0,5 kg hrană. Excepție este toamna, perioada când este necesar de acumulat grăsime pentru iarnă.

Bursucii sunt unicii reprezentanți din familia Mustelidelor care hibernează. În regiunile nordice în octombrie-noiembrie animalele se ascund prin vizuini unde hibernează până în martie-aprilie. În regiunile sudice hibernarea poate fi întreruptă sau în genere poate nici să nu înceapă.

Animalele comunică între ele cu ajutorul sunetelor.

Sunt monogami. Perechile de obicei se formează toamna. Perioada împerecherii depinde de diferite condiții, din care cauză și sarcina se dezvoltă diferit — are stadiul latent. Sarcina femelei durează de la 271 zile (dacă împerecherea a avut loc vara) până la 450 zile (dacă împerecherea a avut loc iarna). Trecând perioada latentă, în peroada favorabilă, sarcina începe să se dezvolte și se termină cu nașterea a 2-6 pui. În Europa de obicei puii se nasc în decembrie-aprilie, iar în regiunile reci ale Rusiei — din martie până în aprilie.

Atingând vârsta de 3 luni puii încep să se hrănească de sine stătător. Maturitatea sexuală femelele o ating la vârsta de 2 ani, iar masculii la 3 ani.

Se consideră că bursucii sunt cei mai activi dintre animale în ceea ce privește transformarea mediului animal. Vizuinile lor compuse și multietajate influențează nu numai asupra calității solului, dar și asupra organismelor care viețuiesc în sol.

Pentru om contactul cu acest animal este periculos din punct de vedere al sănătății (sunt purtători de rabie, tuberculoza bovinelor ș.a., care pot fi transmise atât omului cât și animalelor domestice).

Pentru micșorarea pericolului în apropierea caselor de locuit bursucii sunt nimiciți. În țările europene dezvoltate are loc vaccinarea contra rabiei în condiții naturale.

În unele regiuni în medicină este folosită grăsimea de bursuc.

Dușmani bursucii nu au. Rar au loc conflicte cu lupii, râșii și câinii, dar este o excepție.

Bursucul este simbolul facultății Puffendui în seria de romane despre micul magician Harry Potter.

Bursucul este inclus în Cartea Roșie Internațională.

Trăiesc bursucii de obicei 10-12 ani. În captivitate — până la 16 ani.