este o felină mare răpitoare (lat. Panthera uncia)

Irbisul trăiește în locuri greu accesibile și are o densitate scăzută a populației. Din această cauză savanților le este dificil să studieze leoparzii de zăpadă.

Locuitorul munților înalți și stâncoși rar coboară în zonele joase. Pajiștile alpine, stâncile și aflorimentele stâncoase sunt mediul său natural. În pădurile din centura inferioară, acești prădători pot fi întâlniți mai des iarna. Migrațiile sezoniere sunt explicate simplu: prădătorii urmează animalele copitate migratoare, care constituie prada lor principală.

Leoparzii de zăpadă sunt cei mai activi în amurg. Ei ies la vânătoare înainte de apus sau în zori. În timpul zilei, animalele de obicei dorm și se odihnesc în peșteri și fisurile stâncoase.

Știai că leoparzii de zăpadă, pentru a se adăposti în timpul zilei, pot folosi cuiburi mari de vulturi negri, situate pe ienupări cu creștere joasă?

Felinele adulte duc un stil de viață solitar, deși uneori există grupuri de familie. Teritoriile sunt strict limitate, dar pisicile nu le apără cu strictețe. De obicei, teritoriul unui mascul adult se intersectează cu teritoriile a 3-4 femele adulte. Cu cât mai puțină hrană există, cu atât un animal are nevoie de spațiu mai mare. De exemplu, 5-10 pisici, în Nepal, ocupă un teritoriu de 100 km², în timp ce în zonele cu un număr scăzut de animale de pradă, același număr de animale ocupă o suprafață de 1000 km².

Leopardul de zăpadă vânează prada de dimensiuni mari. Poate prinde o pradă care după dimensiuni, este de trei ori mai mare decât el. Se hrănește predominant cu animale copitate, mai rar cu animale mici și păsări. Odată cu micșorarea numărului de animale copitate, leopardul de zăpadă părăsește teritoriul. Leopardul de zăpadă, când este înfometat, poate ataca și animalele domestice. În cazuri rare, leoparzii de zăpadă pot vâna în grup urși bruni (au fost înregistrate cazuri în Munții Tien Shan). Vara, animalul la fel consumă produse vegetale.

Metoda de vânat a leoparzilor de zăpadă se aseamănă cu cea folosită de leoparzi — aceștia pregătesc ambuscade de-a lungul potecilor. De la distanțe mici, leopardul de zăpadă atacă prada prin sărituri mari (6-7 m). Răpitorul se poate hrăni cu o singură pradă timp de câteva zile, dar nu stă mult timp lângă pradă.

Leoparzii de zăpadă vânează în grupuri, în special de la sfârșitul verii până la începutul iernii. Grupurile sunt formate din familii a câte 2-3 animale. De obicei, o familie este formată dintr-o femelă cu pui crescuți.

Cu alți prădători din vecinătate, leoparzii de zăpadă nu concurează, deoarece ei se află în vârful lanțului trofic.

Maturitatea sexuală la leoparzii de zăpadă apare la vârsta de 3-4 ani. La sfârșitul iernii are loc împerecherea . Gestația durează 90-110 zile. Femela naște de obicei o dată la doi ani. Masculii nu participă la creșterea puilor.

Cuibul este amenajat în stânci, în locuri greu accesibile. De obicei se nasc 2-3 pui, mai rar 4 — 5. Puii se nasc neputincioși și orbi, cântărind aproximativ 500 și cu lungimea corpului până la 30 cm. Puii la naștere au o culoare a blănii mai închisă, cu puține pete inelare, dar există dungi longitudinale pe spate.

Puii se hrănesc cu lapte timp de 6 săptămâni, apoi încep să se hrănească cu carne. Ei își însoțesc mama la vânătoare până la mijlocul verii. Începând cu a doua iarnă, puii devin independenți.

În prezent numărul de animale din specie este catastrofal de mic. La situația din anul 2003, în natură erau doar între 4 și 7 mii de animale, iar de atunci acest număr scade constant.

Populația leopardului de zăpadă este amenințată de către oameni. Atât braconajul, cât și dezvoltarea agriculturii reprezintă pentru animale un pericol. Reducerea habitatului nu este singurul motiv. De exemplu, măsurile întreprinse pe Platoul Tibetan pentru reducerea numărului de iepuri și marmote (deoarece ei au afectat agricultura) au redus semnificativ populația locală de leoparzi. Animalele au suferit pur și simplu din cauza pesticidelor și reducerii bazei alimentare. La fel mor animalele care consumă hrană otrăvită, care este folosită în unele regiuni în capturarea lupilor.

Leopardul de zapada are o coada incredibila! Lungimea cozii puternice ajunge la ¾ din lungimea corpului, iar grosimea sa este aproape egală cu grosimea antebrațului pisicii. Animalele îl folosesc ca echilibru la efectuarea săriturilor.

Leopardul de zăpadă își poate retrage ghearele, care sunt destul de mari, dar nu poate mârâi deloc, ceea ce îl deosebește de alte feline mari (Panthera). Însă, la fel ca și frații săi mai mici (Felis), poate toarce atât când inspiră, cât și când expiră. Leopardul de zăpadă își sfâșie prada ca pisicile mari, dar o mănâncă la fel ca omologii săi mai mici. Nu degeaba această specie este considerată intermediară între pisicile mari și cele mici, fiind unica de acest gen.

Leopardul de zăpadă este retras față de oameni și aproape niciodată nu atacă nici măcar oamenii răniți. Totodată, felina, care nu are dușmani naturali în mediul lor natural, nu știe să se apere de atacuri și pur și simplu amorțește pe loc, încercând să se ascundă în stâncile din jur. Acest lucru ajută în regnul animal, dar este complet inutil când în calea animalului poate ieși o persoană înarmată.

În seria de programe „Dialog cu întreaga lume” a revistei GEO, a fost lansat un film din seria „Misterele Siberiei”. Filmul „Snow Spirit of Altai” este dedicat leopardului de zăpadă.

Totodată această felină grațioasă a devenit și personajul principal în filmul „Tigrul zăpezii” , lansat în anul 1987 (r. Larisa Mukhamedgalieva, Vyacheslav Belyalov), produs de Kazakhfilm.

În cinematografia modernă, leopardul de zăpadă este reprezentat ca personaj negativ, Tai Lung, în desenul animat din anul 2008, „Kung Fu Panda”.

Animalul este inclus în Cartea Roșie Internațională și Cartea Roșie a Rusiei, precum și în multe documente de protecție din alte țări. Din anul 2003, World Wildlife Fund număra între 3.500 și 7.500 de animale în întreaga sa zonă.

În anul 2016, vânatul leoparzilor de zăpadă este strict interzisă. Includerea în documentele de protecție a multor state ca „specie pe cale de dispariție” nu ajută prea mult la conservarea speciei, întrucât actele de protecție a mediului sunt prost implementate la nivel local. Totodată, în prezent nu există programe care să vizeze conservarea pe termen lung a leopardului de zăpadă.

Leoparzii de zăpadă au început să fie întreținuți în captivitate doar din anul 1872. În prezent, populația de leoparzi de zăpadă în captivitate numără aproximativ 2.000 de animale. Majoritatea dintre ele (aproximativ 600-700 de animale) trăiesc în China. Aproximativ 16% dintre animale au fost prinse în sălbăticie, restul s-au născut în grădini zoologice.

Animalele se reproduc cu succes în captivitate. În primul rând, aceasta este experiența grădinii zoologice din China, precum și a grădinilor zoologice din Novosibirsk și Moscova. Grădina Zoologică din Nikolaev a întreținut leoparzi de zăpadă pe teritoriul Ucrainei în anii 1950, dar la sfârșitul anilor 2000 aceștia au dispărut din colecție din cauza lipsei condițiilor optime de întreținere pentru această specie. În anul 2015, colecția grădinii zoologice a fost din nou completată cu două animale.

Leopardul zăpezilor Batâr

S-a născut la 29 aprilie 2013 în or.Salzburg (Austria). În Grădina zoologică din Chișinău a fost adus la 2 septembrie 2014.