un prădător din familia Procyonidae

CARACTERISTICI

Ratonii nu numai că nu suferă în urma cultivării terenurilor, dar și se adaptează minunat în locuri cu o climă nespecifică lor, necătând la faptul că preferă căldură. De exemplu, în Rusia, animalele s-au stabilit cu traiul în regiunile Mării Negre și Caspice din Caucazul de Nord. Specia locală s-a transformat într-o specie invazivă destul de periculoasă atât pentru fauna locală, cât și pentru floră. Specia străină pentru aceste teritorii cauzează modificarea echilibrului ecosistemului local.

Ratonii ușor se îmblânzesc. Trăiesc în apropiere de oameni, se potrivesc pentru reproducerea în captivitate. În prezent, în multe țări este un animal de companie destul de popular, iar proprietarii acestora postează constant videoclipuri amuzante pe internet.

Denumirea animalul l-a obținut în țările vorbitoare de limbă engleză de la indienii americani și înseamnă „zgârâiere cu mâinile sale”. Denumirea latină (cu rădăcini grecești) „Procyon” înseamnă „în fața câinelui”. În limba japoneză, denumirea sună ca „araiguma”, care înseamnă „urs care spală”. Deși japonezii bursucul obișnuit îl numesc la fel.

După dimensiuni ratonul se aseamănă cu o pisică bine hrănită. Lungimea corpului este de 45-60 cm, iar a cozii 20-25 cm. Greutatea normală a animalului este de 5-9 kg. Culoarea blănii este gri cenușie.

Ratonul are picioare scurte, cu încheieturi și degete foarte bine dezvoltate — imprimeul palmei este foarte asemănător cu imprimeul mâinii unui copil. Cu labele din față ratonul poate apuca și ține obiecte mici, adoră să se joace cu apa și să spele bine mâncarea în ea. Mereu înainte de masă, atât mâncarea, cât și labele sunt spălate! Chiar dacă o să oferiți ratonului un fruct bine spălat, acesta îl va „clăti” mai întâi de toate. Are foarte bune obiceiuri din punct de vedere igienic.

Rația de alimentare a animalului se schimbă în dependență de anotimp. În sezonul cald, el consumă activ hrana animalieră, în a doua jumătate a verii și toamna preferă mâncarea vegetală. Pe lângă rozătoare, ratonul consumă broaște, șerpi și șopârle, adoră raci și pește, ouă de păsări și insecte, îi plac nuci, ghinde, fructe de pădure etc.

A fost făcută încercarea de a aclimatiza ratonul pe teritoriul Germaniei. Se știe că Hermann Goering (pădurarul șef al celui de-al treilea Reich) a participat în acest proces, fapt pentru care fermierii ulterior au numit animalele „naziști … ” nu fără motiv, deoarece a fost impusă interdicția completă de a nimici ratoni, iar atacurile lor a câmpurilor agricole au provocat pagube enorme.

Pentru habitat, ratonii preferă pădurile mixte, cu mulți copaci vechi cu scorburi, rezervoare de apă sau zone mlăștinoase. Nu le sunt pe plac pădurile de conifere și acele păduri în care nu există rezervoare de apă. În cazul în care nu există în apropiere copaci vechi cu scorburi, ratonii pot folosi adăposturi la sol. Vor ocupa vizuinile bursucilor, vor ocupa fisurile din stânci. Ratoniii nu știu cum să-și sape propriile vizuini.

Pe parcursul zilei animalele dorm în vizuini și odată cu amurgul ies la vânătoare. Ei duc un stil de viață nocturn și vânează în zonele sale (în medie, pentru a se hrăni, un animal are nevoie de o suprafață împădurită cu o rază de 1,5 km). De obicei nu pleacă la distanțe mari de vizuinile sale, trăiesc destul de pașnic cu vecinii.

Palmele și degetele bine dezvoltate fac ca ratonul să fie un animal care se cațără excelent. Ei pot să atârne agățați pe o ramură orizontală, și nu au nici un disconfort la coborârea trunchiului copacului cu capul în jos.

Vibrisele (fire de păr groase care la pisici noi suntem deprinși să le numim „mustăți” și „sprâncene”) sunt aplasae la raton nu numai pe cap, dar și pe lăbuțe lângă gheare, pe partea interioară a membrelor, pe burtă și piept. Ele completează vederea bună a ratonului și îi permit să se orienteze în condiții complicate.

Ratonul este unicul reprezentant din familia Procyonidae care hibernează. Somnul de obicei nu este adânc și des poate fi întrerupt. În regiunile reci (spre exemplu Canada) hibernarea poate să dureze 4-5 luni, în regiunile cele mai sudice animalele în genere pot ignora somnul de iarnă. Pentru iernare într-o vizuină pot să se adune până la 10 indivizi.

Împerecherea are loc în februarie-martie. Gestația durează aproximativ 63 zile, care se termină cu nașterea a 3-6 puișori. Spre toamnă ei devin de sine stătători. Se întâmplă cazuri când puișorii rămân cu mama până la iarnă. Maturitatea sexuală o ating la vârsta de 1 an.

Este un animal foarte rezistent. Au imunitate puternică și majoritatea bolilor invazive și infecțioase nu le afectează, măcar că sunt purtători ale acestora.

Numărul lor în natură este regulat de răpitoarele mai mari (lupi, râși, bufnițe etc.), în dependență de regiune. Este un animal curios, curajos și hâtru.

În perioada sovietică (anul 1930), ratonul era reprodus pentru blana lui prețioasă. În SUA până în prezent este o specie care se reproduce în scopuri comerciale: în regiunile cu condițiile optimale de trai densitatea acestui animal este 300 indivizi la 1000 ha (pentru comparație în Transcaucazia densitatea acestor animale este de 20-30 indivizi la aceeași suprafață). Densitatea mare a ratonilor cauzează distrugerea fermelor, viilor, câmpurilor, din care cauză se permite vânatul lor.

În condițiile naturale durata vieții ratonului este de 5 ani. În captivitate pot trăi până la 20 de ani.