(lat. Macropus rufogriseus) este un mamifer marsupial din familia Macropodidae

Corpul mușchios și compact al animalului este înzestrat cu picioare posterioare puternice. Cangurii sar excelent și, efectuând salturi mari, se deplasează cu ușurință prin zonele deschise. Labele superioare, necătând la faptul că sunt de dimensiuni mici, sunt destul de îndemânatice. Blana în partea de sus a corpului este de culoare roșietică, iar partea de jos are culoare gri-maronie, pieptul și burta fiind de culoare albă.

Marsupialele Wallaby se găsesc în pădurile de tufișuri de pe litoralul din Australia de Est. Până la un moment, cangurii erau vânați, dar amploarea vânatului a scăzut semnificativ în ultimii 30 de ani. Acest fapt și defrișarea parțială a pădurilor au crescut calitativ populația de wallaby în Tasmania, New South Wales și coasta Queensland.

Știați că pe Insula Bruny, în largul coastei Tasmaniei, găzduiește o populație neobișnuită de marsupiale? Aceștia sunt wallaby albinoși. Complet albi, foarte drăguți, dar slab adaptați pentru viață în pădurile verzi. Și totuși ei trăiesc. Fenomen natural neobișnuit!

Cangurii Wallaby care trăiesc în Tasmania sunt numiți „cangurii lui Bennet” — anume ei sunt reprezentați în expoziția Grădinii Zoologice din Chișinău. Aceste animale sunt mai mici după dimensiuni decât alte marsupiale care trăiesc pe continentul australian. De asemenea, au blana mai lunga si mai caldă, ceea ce le permite sa suporte cu ușurință temperaturile scazute.

Cangurul Bennet cel mai activ este la amurg. În timpul zilei, foarte rar, își caută hrană, preferând să se odihnească la umbră. Astfel de comportament este caracteristic mai ales în zilele caniculare.

Cangurii Wallaby consumă hrană vegetală: ierburi, ferigi, fructe. Acești canguri de obicei nu merg să bea apă din râu, chiar și în zilele foarte călduroase. Ei toată umiditatea necesară o primesc din vegetalele suculente.

Când găsesc un deliciu gustos, wallaby îl apucă cu labele din față, se ridică vertical și îl mănâncă. Stând pe picioarele din spate și sprijinindu-se pe coadă, animalele își pun mâncarea în gură folosind labele din față.

În sălbăticie, cangurii Bennet trăiesc aproximativ 18 ani. În captivitate pot trăi până la vârsta de 25 de ani sau mai mult.

Animalele se reproduc pe parcursul întregului an. Iar ceea ce ține de wallaby din Tasmania, puii lor se nasc de obicei în lunile februarie-martie. Gestația la femelă durează 30 de zile, după care se naște un pui.

Primele nouă luni din viața sa, puiul de cangur îl petrece în geanta mamei sale. Interesant este faptul, că femela se poate împerechea din nou cu masculul până la părăsirea adăpostului de către pui. Dacă așa ceva se întâmplă, imediat după părăsirea marsupiului de către puiul mai mare, cel mic se urcă în el.

La vârsta cuprinsă între 12 și 17 luni, puii sunt separați de mama lor și învață să trăiască de sine stătători. În acest timp, ei învață de la alți canguri cum să-și căute hrană, să-și îngrijească blană, să se apere în cazul apariției pericolului și să interacționeze cu alți canguri. Femelele sunt considerate mature sexual la vârsta de 14 luni, , iar masculii puțin mai târziu — la 19 luni.

Masculii tineri sunt „bătăuși” și destul de răuvoitori. Mereu îi provoacă pe alții, generând conflicte. Des, loviturile cu picioarele din spate provoacă răni grave animalelor și ele pot muri din cauza complicațiilor neplăcute (cel mai des peritonite și hemoragii).

După lupte între ei, cangurii wallaby demonstrează așa-numitul „contact prietenos”. „Bătăușul” și „victima” lui încearcă să se împace, ceea ce reduce semnificativ stresul.

Comportamentul de împăcare este caracteristic oamenilor și altor mamifere placentare sociale. La fel și pentru cangurul Bennet.

Cangurii Wallaby nu au un comportament social pronunțat. Multe animale au un mod de viață solitar, deși se pot uni formând grupuri mici.