Serval sau pisică de tufiș (lat. Leptailurus serval) este un mamifer prădător din familia felinelor

CARACTERISTICI

ASPECTUL EXTERIOR

Prădătorul grațios are un corp de dimensiuni mari în comparație cu capul mic. Urechile sunt mari neobișnuite și ochi deschisi la culoare. Nasul lat al servalului îl face să arate ca un ghepard. Din cauza unei perechi de dungi negre de pe față, se crează impresia că pisica este mereu tristă.

Lungimea corpului 90-135 cm, inaltimea în umeri 40-65 cm. Masa corpului la un animal adult variază între 8 — 18 kg. Dintre pisici, servalul are cele mai lungi labe și cele mai mari urechi (în raport cu dimensiunile corpului).

Labele puternice oferă servalului capacitatea de a dezvolta viteza de până la 80 de kilometri pe oră și de a sări până la 3 metri în înălțime. Coada animalului este destul de groasă și relativ scurtă — 27-40 de centimetri, care nu-i încurcă la vânătoare.

Blana la feline este scurtă, dar groasă și mătăsoasă la atingere. Culoarea sa este brun deschisă cu pete negre și dungi pe spate.

HABITAT

Servalii locuiesc în spații deschise cu tufișuri și desișuri ierboase, stabilindu-se de obicei cu traiul aproape de apă. Ei evită deșerturile, câmpiile uscate și pădurile tropicale, ținându-se de câmpiile ierboase.

Servaii sunt răspândiți pe aproape întregul teritoriu al Africii, cu excepția pustiului Sahara, pădurilor din zona ecuatorială și sudul extrem al continentului (provincia Cape). La nord de Sahara (Algeria, Maroc) acest animal în present se întâlnește extrem de rar, dar este încă destul de obișnuit în Africa de Est și de Vest.

VÂNATUL ȘI HRANA

Servalii vânează noaptea. Prada lor principală sunt rozătoarele, iepurii de câmp, antilopele mici, precum și flamingo, bibilici și alte păsări. Totodată ei vânează și șerpi, inclusiv otrăvitori. Urechile mari și auzul bine dezvoltat îi ajută să vâneze rozătoarele și șopârlele, iar membrele lungi îi ajută să se deplaseze cu ușurință prin iarba înaltă a savanei și îi ajută să vadă peste ea.

Acest animal este unul dintre cei mai eficienți prădători: peste 50% din vânătoarea sa se termină prin capturarea prăzii. Pentru comparație, la lei doar 30% din rezultate sunt de succes.

Necătând la fptul că servalii au picioare lungi și puternice, servalul nu poate urmări prada timp îndelungat. Metoda sa de vânătoare se aseamănă cu tactica de vânătoare a altei feline — caracalul. În iarba înaltă folosește metoda de furișare; dacă este necesar, face salturi mari verticale, capturând păsările zburătoare. La fel, în căutarea hranei servalul sapă viziuni și se cațără în copaci. Șarpele îl poate doborâ prin loviturile sale puternice cu labele. Totodată animalul poate înota.

În mediul natural dușmani ai servalului sunt leoparzii, vulturii, leii, hienele și câinii sălbatici.

REPRODUCEREA

Felina devine matură sexual la vârsta de un an și jumătate.

Servalii nasc de 2 ori pe an, câte 2-3 puișori. Gestația durează aproximativ 75 de zile.

În general, servalii africani sunt animale solitare, cu excepția sezonului de reproducere. Împerecherea, cel mai des, are loc primăvara.

După împerechere, femelele caută un loc potrivit (vizuină) pentru nașterea puilor. Vizuinile pot fi situate în tufișuri dese, sub pietre sau în zone abandonate. După o perioadă de gestație de la 10 până la 11 săptămâni, se nasc 2-3 puișori. Puii cântăresc aproximativ 250 g la naștere, care peste aproximativ 10 zile își dublează greutatea. Consumă lapte până la vârsta de 5 luni. Puii stau cu mama lor până la vârsta de un an, timp după care pleacă în căutarea propriului teritoriu. La masculi stabilirea teritoriului său poate dura până la 2 ani.

După naștere, comportamentul mamei se schimbă, deoarece trebuie să se hrănească pe ea însăși și pe puii săi. Înainte de a pleca la vânat, mama trebuie să sperie puii, pentru ca ei să n-o urmeze. Masculii nu participă la creșterea puilor.

STAREA POPULAȚIEI ȘI CONSERVAREA

Servalul este vânat pentru blna sa; este, de asemenea, în unele zone din Africa, este vânat pentru carnea sa. De asemenea, acest animal este nimicit din cauza atacurilor din partea lor a păsărilor de curte. Ca urmare, în zonele dens populate din Africa, numărul de servali a scăzut semnificativ. Subspecia nordică a servalului este listată în Cartea Roșie a IUCN cu statutul de „specie pe cale de dispariție”. Servalii pot fi ușor îmblânziți și pot fi întreținuți în captivitate.

Toate subspeciile de serval sunt enumerate în anexa II CITES.

CARACTERISTICĂ

În afara sezonului de împerechere, servalii trăiesc solitar. Au propriile lor teritorii, a căror suprafață variază între 5 km² și 200 km².

Teritoriile lor se pot suprapune. Pentru a evita întâlnirile nedorite între animale, acestea își marchează teritoriile. Aceste semne le vorbesc altor animale despre sănătatea masculilor sau despre pregătirea femelelor pentru împerechere.

Ca toate felinele, servalii comunică între ei prin sunete: miaună, șuieră și torc.

INTERACȚIUNEA CU OMUL

Puii de serval sunt foarte drăguți. Sunt jucăuși, curioși și afectuoși. Acesta este motivul pentru care mulți oameni doresc să-i întrețină ca animale de companie.

Este interesant că din serval, prin reproducere, s-a obținut o specie hibridă, care a devenit cea mai dorită și cea mai scumpă dintre toate rasele de pisici domestice. Vorbim despre rasa Savanna. Primii puișori s-au nascut in anul 1986, în rezultatul împerecherii unui mascul de serval si o femela de pisică domestica. Această rasă a fost recunoscută oficial în anul 2001.

CURIOZITĂȚI

Servalii preferă să se stabilească cu traiul în savane sau păduri deschise, unde există multă iarbă înaltă, în care animalele se pot ascunde de vrăjmași și pot vâna rozătoare.

Dacă ne uităm cu atenție, în partea din spate a urechilor la serval poți vedea o dungă albă înconjurată de dungi negre în partea de sus și de jos, ceea ce posrtă denumirea de „ochi falși”, cu ajutorul cărora felinele nu pot fi atacate din spate.

Urechile lungi și largi, capabile să se rotească independent la 180 de grade, îi ajută la vânătoare. Aceste animale influențează semnificativ numărul de rozătoare (nimicind până la 4.000 de rozătoare pe an, servalii controlează populațiile de rozătoare, fapt care îi face utili pentru oameni).

ÎNTREȚINEREA ÎN CAPTIVITATE

Prădătorului îi place să se agațe de ceva și să sară. Trebuie să luăm în considerare acest lucru și să protejăm servalul. Animalul de companie din această rasă este foarte jucăuș și necesită o mulțime de jucării pe care le va rupe și le va mușca.

Întreținerea în captivitate nu ar trebui să influențeze rația obișnuită a servalului. Dieta lor trebuie să includă carne crudă, oase, carne de pasăre, ouă crude de prepeliță, organe și suplimente de vitamine și minerale. Dacă este posibil, trebuie de oferit pisicii hrană vie (rozătoare și broaște). Sevalul nu poate mânca carne de porc crudă, sare și piper. La fel, o dată în două săptămâni animalul nu mănâncă nimic. La fel, este foarte important, să aibă mereu apă potabilă.

DURATA VIEȚII

În captivitate, durata medie de viață a servalilor este de aproximativ 20 de ani. În mediul natural servalii pot trăi până la 10 ani.