reprezentanți ai familiei mangustelor

CARACTERISTICI

Masa suricatului este de 700-750 grame, iar lungimea corpului ajunge până la 25-35 cm. Animalele au o coadă subțire ce se îngustează la vârf, lungimea căreia este de aproximativ 25 cm.

Suricatele sunt animale ce sapă activ. Coloniile de animale sapă singuri vizuinile sau ocupă locuințele abandonate ale veverițelor africane de pământ. Vizuina are de obicei o adâncime mai mare de 1,5 metri cu mai multe intrări. Suricatele des își schimbă vizuinile (vizuina nouă este amenajată nu mai departe 1-2 km distanță de vizuina cea veche). Suricatele abandonează vizuinele în două cazuri: când o familie rivală se apropie de vizuină sau din cauza suprapopulării (vizuina se infectează cu paraziți).

Animalele sunt active ziua. Dacă este o zi călduroasă, atunci familia va ieși cu plăcere la soare. În timpul băilor solare, suricatele pot fi surprinse în cele mai bizare poze și pot sta mult timp pe picioarele din spate, privind în jur.

Suricatele se hrănesc lângă vizuinile sale. Caută larve și insecte sub pietre și în fisuri. Hrana de bază o constituie șopârlele, șerpii, scorpionii și păianjenii, cu plăcere consumă ouă de pasăre împreună cu componente vegetale. 82% din rația de alimentare constituie insectele, restul — păsări și reptile.

Animalele nu au frică de șerpii veninoși — au o imunitate foarte dezvoltată la venin. Sunt rezistente la veninul majorității scorpionilor, deși unii îi pot trauma mortal și pe ei.

Vânătorii mici au o reacție fulgerătoare, iar acțiunile lor sunt incredibil de bine coordonate. După ce a prins un scorpion, vânătorul mușcă rapid coada lui, apoi adună nisip în labele sale și curăță bine coaja de urme de venin. Abia după aceasta poate să consume hrana.

Atât suricatele adulte, cât și puii acestora consumă scorpioni. Mai mult ca atât, animalele mature nu hrănesc niciodată animale tinere, dar le arată cum să acționeze. Există strategii întregi pentru a învăța cum să prinzi și să neutralizezi scorpionii.

Coloniile sunt bine organizate. Suricatele sunt singurii prădători care se unesc după astfel de principiu.

Colonia include 2-3 grupuri familiale, numărul lor ajungând până la 20 de indivizi în total. Recordul absolut înregistrat este de 63 de indivizi în colonie.

Suricata este considerată una dintre cele mai insetate de sânge animale. Grupurile familiale dușmănesc între ele pentru teritoriu și la hotarele acestora des au loc lupte violente. Potrivit diverselor surse științifice, dușmănia între familii este pe locul cinci în structura mortalității.

Fiecare familie este formată dintr-o pereche de adulți și puii acestora. Aici domnește matriarhatul — femelele sunt mai mari după dimensiuni decât masculii, dominând asupra lor. Familia mereu este păzită de „santinele”: în timp ce unii curăță teritoriul de lângă vizuină și dobândesc hrană, alții stau de veghe pentru a-și avertiza rudele în caz de pericol.

Maturitatea sexuală suricatele o ating la vârsta de un an. O femelă poate naște puișori până la patru ori pe an — o sarcină durează până la 77 de zile. De obicei se nasc 4-5 pui, mai rar — 7. Masa puilor este mai mică de 40 grame, consumă lapte până la vârsta de 7,5 săptămâni.

În familie, doar femela dominantă naște puișori. Dacă altă femelă rămâne însărcinată, femela dominantă o alungă din familie și poate să se răzbune și pe puii acesteia.

Deseori suricatele sunt confundate cu mangustele galbene (lat. Cynictis), care des habitează în apropiere de suricate. Mangustele galbene nu se îmblânzesc și niciodată nu devin animale de companie.

Suricatele sunt foarte bine îmblânzite. În Africa de Sud, acestea sunt întreținute pentru a prinde șerpi și rozătoare în locuințele umane. Sunt foarte sensibile la frig.