cea mai mare specie din genul Vulpes

CARACTERISTICI

Este răspândită în toată emisfera nordică de la Cercul Arctic până la Africa de Nord, America Centrală, Asia și Australia.

Lungimea corpului animalului matur variază între 60-80 cm, lungimea cozii este de 40-60 cm. Vulpea are un corp grațios, picioare subțiri și bot ascuțit, cu masa de 6-10 kg.

Culoarea și dimensiunile vulpii diferă în dependență de regiunea în care habitează. Savanții numără circa 50 de subspecii, neluând în considerație formele mici. Cu cât mai nordică este regiunea, cu atât mai deschisă la culoare este blana lor. Cea mai răspândită culoare la vulpi este spatele roșcat, burta albă, picioarele, urechile și vârful cozii fiind de culoare neagră. Spre primăvară blana călduroasă năpârlește și este înlocuită cu o blană scurtă și rară.

Semn distinctiv la vulpi sunt urechile. Ele sunt instrumentul principal al răpitorului.

Este răspândită nu numai în natură, dar și în apropierea gospodăriilor oamenilor. Nimeni nu se va uimi să vadă vulpi la marginea orașelor Kiev, Londra, Varșovia. Totodată, necătând la faptul că municipiul Chișinău nu este atât mare după dimensiuni, și aici vulpea poate fi ușor întâlnită. În orașe se stabilesc la gunoiște, parcuri, uneori și în subsolurile caselor.

Stepele și silvostepele sunt locurile preferate de trai a lor. Duc un stil de viață sedentar. Pentru ele nu sunt caracteristice migrările. Animalele tinere după destrămarea familiei, se stabilesc cu traiul de la 2 până la 30 km distanță de la vizuina familială.

Necătând la faptul că vulpea este un răpitor tipic, rația de alimentare a ei este foarte variată. Ea consumă mai mult de 400 de specii de animale și câteva zeci de specii de plante.

Hrana de bază o constituie rozătoarele mici.

Rozătoarele devin pentru vulpi hrană de bază în perioada rece a anului și pentru a-și dobândi hrana ea pierde foarte mult timp. Simțind sub zăpadă vreo rozătoare, vulpea cu atenție ascultă, se apropie apoi sare brusc sub zăpadă. Dacă prada a scăpat, ea repede aruncă în jur zăpada cu labele și totuși o prinde.

Săriturile amuzante ale vulpilor pot fi des observate pe rețelele de socializare.

În afară de rozătoare mici, vulpea cu plăcere vânează și iepuri. La fel consumă și mortăciuni. Totodată ca hrană pot servi păsările, ouăle, puișorii care nu pot zbura, păsări de curte. Uneori poate prinde pui de căprioare.

Vulpile care trăiesc în deșerturi și semideșerturi consumă în cantități mari reptile. În Canada, în timpul sezonului, 100% din rația alimentară a vulpilor constituie somonii care mor după depunerea icrelor. Când sunt flămânde, ele consumă mortăciuni, insecte și larvele lor în cantități mari.

Nu se refuză de hrană vegetală. Fructele, pomușoarele, unele plante întregi — constituie rația de alimentare de vară.

Vulpile aduc daune mari culturilor de ovăz, consumându-le distrug plantațiile. Ele se stabilesc cu traiul în perechi și familii. Pot săpa de sine stătător vizuini, dar totodată pot ocupa vizuinile libere ale altor animale. Sunt cazuri, când într-o vizuină pașnic conviețuiesc bursucul și vulpea (vizuina are o intrare, dar animalele ocupă spații diferite).

Vizuina obișnuită a unei vulpi se localizează pe dealurile nisipoase, în zonele ce nu pot fi inundate de ploaie sau apă. De obicei are mai multe intrări. În jurul vizuinilor acestui animal persistă un miros puternic, pot fi găsite multe resturi de mâncare, excremente etc., ceea ce le face să fie ușor observate de către oameni.

O familie de vulpi își poate des schimba vizuina, deoarece în ele se pot înmulți paraziții. Când puișorii devin mai mari, vulpile abandonează vizuinile, preferând să se odihnească fără puișori. Vizuinile le folosesc doar în cazul apariției pericolului, spre exemplu când sunt vânate.

Vulpile sunt monogame și familia o crează pe o perioadă nedeterminată. Puii se nasc o dată pe an. Perioada împerecherii poate să se modifice în dependență de anotimp și starea fizică a animalelor (poate să se întâmple ca 60% din femele să rămână fără urmași).

Iarna vulpile încep să caute și să ocupe vizuini. Ele cu gelozie apără vizuinile ocupate. Dacă femela care a ocupat vizuina a murit, ea îndată este ocupată de altă femelă. Gestația durează 49-58 zile și se termină cu nașterea de la 4-6 la 12-13 puișori. Puișorii foarte mult se aseamănă cu lupușori sau cățeluși, dar se deosebesc prin vârful alb al cozii.

Vulpile sunt foarte buni părinți — puii sunt hrăniți și educați de ambii părinți. Masculul are grijă de femelă până la apariția puișorilor, aranjează vizuina. Dacă moare masculul, locul lui este ocupat de alt mascul solitar. Uneori masculii luptă între ei pentru dreptul de a fi „tată vitreg” pentru puișori.

Puișorii devreme încep să vâneze împreună cu animalele mature. La vânătoare jucându-se, des expun riscului toată familia sa. Pleacă definit din familie peste aproximativ 6 luni.

Cu sosirea toamnei puișorii pot trăi de sine stătător. Masculii sunt în căutarea teritoriilor noi pe care le pot ocupa la o distanță de 20 — 40 km, iar femelele se îndepărtează de familia sa la o distanță mai mică, aproximativ 10 — 15 km.

La vulpi cel mai bine sunt dezvoltate simțurile auzului și mirosului. Vederea lor este adaptată pentru întuneric. Din această cauză vulpea noaptea este cea mai activă. Ea reacționează la mișcare, practic nu recunosc culorile, iar ziua când este luminos ele pot să nu observe un om. Dacă nu sunt urmărite, vânează nu numai noaptea, dar și ziua. Se deosebesc prin prudență mărită, prin ce au fost numite „standardul vicleniei”.

Vulpile nu au capacități vocale dezvoltate ca la lup. Glasurile la mascul și femelă diferă: masculul emană sunete asemănătoare cu lătratul câinilor, iar femela mai mult urlă.

Blana vulpilor este prețioasă. Totodată ele reglează numărul rozătoarelor și insectelor în natură. Din acest considerent nimicirea definitivă a lor nu poate fi admisă, necătând la faptul că unii consideră că vulpea este un animal mai mult dăunător decât folositor — daunele provocate de vulpi păsărilor domestice sunt mult mai mari decât folosul lor în reglarea numărului rozătoarelor ce dăunează cerealelor.