carnivor din familia câinilor

CARACTERISTICI

Lungimea corpului animalului matur (fără coadă) este de 160 cm, înălțimea 90 cm. Coada de obicei are lungimea de până la 50 cm. Masa corpului animalului matur este de 50-70 kg, dar se întâlnesc și animale cu masa de până la 90-100 kg.

Femelele se deosebesc de masculi prin dimensiunile capului (la ele fruntea este mai mare). Alte deosebiri esențiale nu sunt.

Coada lupului este lungă, groasă, dar întotdeauna lăsată în jos — nu știu cum să o ridice. Coada are un „limbaj” foarte expresiv, deoarece prin poziția și mișcarea acesteia, se poate judeca despre starea animalului și chiar poziția acestuia în haită.

Blana este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. Ea se compune, de fapt, din două rânduri de peri: unul foarte des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și al doilea, mai lung, numit spic, având vârful negru. Năpârlind în general primăvara, lupul are o „haină” de vară, mai închisă la culoare, și alta de iarnă, mai deschisă, pentru a se putea camufla, fiind astfel mai greu zărit de pradă, ccea ce îi permite să vâneze mai ușor.

Știați că savanții deosebesc mai multe expresii mimice la lup? Bine sunt identificate furia, smerenia, afecțiunea, distracția, amenințarea, frica, calmul.

Gama și varietatea mijloacelor vocale la lupi este mai largă decât la oricare alte animale. Doar liliecii sunt mai superiori. Lupul poate să urle, să mormăie, să mârâie, și chiar să latre. Fiecare sunet este foarte variabil.

Animalele reacționează conștient la toate sunetele emise de alți lupi — ei pot transmite mesaje complexe cu ajutorul vocii. De exemplu, lupii pot comunica unde se află un anumit animal. Animalele folosesc adesea această metodă de comunicare pentru a transmite un mesaj de-a lungul lanțului despre mișcările renilor, pe care haita le așteaptă în zona de vânătoare. În acest caz, lupul ascultă mai întâi „mesajul”, apoi îl transmite mai departe. Animalele pot să se audă reciproc la o distanță de până la 8 kilometri.

Lupii se deplasează ușor și rapid, viteza lor ajungând până la 10 km/oră, iar în timpul urmăririi se pot accelera până la 65 km/h. Lungimea săriturii este de aproximativ 5 metri. Lupii se deplasează ușor prin pietre și zăpada adâncă.

Lupii au un simț al mirosului foarte bine dezvoltat. Ei pot simți prada la distanța de până la trei kilometri.

Nasul unui lup este de 14 ori mai mare decât nasul unui om. Simțul său de miros este de 100 de ori mai bine dezvoltat decât al omului — ei disting 200 de milioane de nuanțe de miros (omul doar 5 milioane).

Lupul european preferă să trăiască în stepe, semideșerturi și silvosetpă. Evită pădurile dense și munții înalți. Le plac zonele deschise. Trăiesc bine lângă locuințele umane.

Lupul aparține animalelor teritoriale — limitele habitatului unui efectiv de obicei acoperă o suprafață de 30-60 km. Primăvara și vara haitele se dezintegrează, iar teritoriul lor este împărțit în mai multe fragmente mici. Cea mai bună secțiune din teren aparține cuplului principal.

Pregătindu-se pentru apariția puilor, lupii aranjează o vizuină. Vizuina este săpată sub rădăcini sau stânci, se căptușește cu frunze uscate, mușchi și blana smulsă de pe burtă. De asemenea se pot stabili în vizuinele altor animale.

De obicei femela este atașată de vizuină atât timp cât este necesar de îngrijit puii. Masculii de obicei nu se folosesc de vizuini. Peste 2-3 luni puii ies deja împreună cu haita. Nu mai au nevoie de vizuină, dar rămân cu părinții încă mulți ani. În acest timp învață în ce mod, unde și ce să vâneze, iar în final părăsesc haita proprie. Lupii niciodată nu vânează alături de vizuini, preferând să se îndepărteze la o distanță de 7-10 km.

Sunt animale monogame. Perechea se descompune în cazul decesului unuia din ei. Trăiesc în haite cu un număr de la 3 până la 40 indivizi, alcătuite din perechea-alfa și rudele lor. Animalele respectă strict ierarhia.

Lupul își caută perechea în afara haitei sale. Femelele ajung la maturitate sexuală la vârsta de 2 ani, iar masculul la vârsta de 3 ani.

Împerecherea are loc în lunile februarie-martie, după care lupul rămâne cu lupoaica pentru a crește puii împreună. Mai târziu lupii se adună în haite, care se pot asocia între ele, mai ales în iernile grele,. După o gestație de 62-63 zile, lupoaica fată 4-6 pui orbi, alăptându-i timp de 6 săptămâni. Lupii tineri se alătură vânatului la sfțrșitul verii.

Necătând la faptul că lupii sunt părinți grijulii, rata mortalității este destul de ridicată — mor circa 60-80% de pui neatingând vârsta de 1 an.

În habitatul natural durata vieții a lupilor este de 15 ani.

Știați că lupușorii mici au blana de culoare maro și se aseamănă foarte mult cu puii de câini?

Hrana de bază o constituie animalele copitate. Lupii bine habitează lângă gospodăriile oamenilor, vânând animale domestice și câini. Vara răpitoarele atacă cuiburile de păsări, consumă pomușoare, fructe sălbatice, ciuperci și altă hrană vegetală. În perioade mai grele lupii vânează vulpi, câini-enot, pot ataca ursul ce se află în hibernare. În perioada mai grea pot consuma broaște și insecte mari.

În primul rând haita atrage atenția la animalele slăbite și bolnave. Primele animale ce servesc ca hrană lupilor sunt animalele bolnave, rănite și vârstnice. Anume pentru așa „curățiri” lupii sunt numiți „sanitari ai pădurii”.

Știați că lupii ce habitează zonele de stepă suferă des de sete, din care cauză des consumă pepeni verzi și galbeni.

Lupii sunt mai activi noaptea. Comunicarea lor poate fi auzită de la distanțe mari, cu excepția comunicării în timpul vânatului.

La lupi este foarte bine dezvoltată deprinderea acțiunilor colective, ce vorbește despre o dezvoltare intelectuală ridicată. În procesul vânatului lupii pot folosi diferite tactici: se despart pentru a goni prada într-un loc unde ea este așteptată de alți lupi. La fel, în cazul vânatului întelungat, în cazul supraoboselii, se schimbă unul pe altul pentru a urmări prada până ea nu-și va pierde puterile complet.

Cel mai dezvoltat simț la lupi este auzul. Cel mai slab — văzul. Pot dezvolta o viteză până la 55-60 km/oră. Pe parcursul unei nopți pot parcurge o distanță de 60-80 km. Atinge viteza maximă doar în 4 secunde.

Carnea care după vânătoare nu a fost consumată, se lasă ca rezervă.

Lupii sunt împușcați regulat, deoarece ei dăunează fermelor. Totodată este interzisă nimicirea lor, deoarece ei joacă un rol important în ecosistemă, controlând numărul animalelor copitate și nimicind animalele bolnave. Vânatul lupilor se permite doar pentru blană în perioada 1 octombrie — 28 februarie.

Fapt interesant: În anul 1920 au fost complet nimiciți lupii în parcul național Yellowstone (SUA), în scopul salvării speciei cerbului wapiti. Deja în 1995 a apărut necesitatea de a popula din-nou cu lupi parcul național, deoarece reproducerea excesivă a cerbilor a dăunat considerabil flora din localitate. Pe parcursul a 6 luni în parc a fost restabilită vegetația, a scăzut numărul cerbilor wapiti, s-au întors bizamii și castorii, s-a micșorat pupulația șacalilor, a crescut numărul șoarecilor și iepurilor, după ei a vulturilor, dihorilor și vulpilor, s-au întors chiar și urșii grizzly. La fel s-a modificat landșaftul parcului, deoarece cu tufele și puieții de copaci s-au întărit malurile râurilor și s-a stopat eroziunea solurilor.

Știați că în heraldica europeană lupul este simbol al lăcomiei și mâniei și este folosit pe stemă ca semn al victoriei asupra inamicului.

În prezent arealul răspândirii și numărul animalelor este mult mai mic, decât chiar 50 de ani în urmă. Cauza principală a acestor schimbări este omul. În multe regiuni animalul este pe cale de dispariție. Regiunile stabile de răspândire a lupilor sunt partea de nord a Eurasiei și America.

Lupii cenușii sunt răpitoriii de bază în balanța ecosistemelor. Ei nimicesc animalele slăbite și bolnave, îmbunătățind fauna.