unul din cele mai mari răpitoare terestre

Ursul brun
GalerieAlți prădători
DESCRIEREA SPECIEI

Ursul brun (lat.Ursus arctos) este unul din cele mai mari răpitoare terestre.

Mai înainte putea fi întâlnit pe teritoriul Europei, inclusiv Anglia și Irlanda. Habitau de asemenea în Siberia, China și Japonia. Din Asia animalele au ajuns în America de Nord și s-au răspândit de la Alaska până la nordul Mexicii (aproximativ 40 000 ani în urmă, trecând peste podul terestru Bering). În prezent urșii bruni au dispărut pe majoritatea teritoriului care a fost habitat de ei, rămânând în număr foarte mic.

CARACTERISTICI

Știați că în Finlanda ursul este numit animal național?

Există mai multe subspecii de urs brun. Savanții atât de mult s-au încurcat în specii, încât anterior divizau urșii în multe specii independente (numai în America de Nord erau aproximativ 80 la număr). În prezent ursii bruni sunt comasați într-o specie cu câteva subspecii și rase geografice. Între ele putem regăsi, spre exemplu ursul brun din Tibet care este considerat prototipul legendelor despre yeti pletoși.

Cei mai mari după dimensiuni urși bruni trăiesc la sudul statului Alaska și la Kamceatka. Masculul matur de așa specie cântărește aproximativ 300 kg, iar femela — 200 kg. Se are în vedere animalul care a ieșit din hibernare și care este slăbit. Toamna, înainte de hibernare, masa lor este cu mult mai mare.

La Kamceatka a fost înregistrat un mascul de 8 ani cu masa corporală de 410 kg! Lungimea corpului lui era de 249 cm, dimensiunile cutiei toracice — 155 cm. Vă imaginați cât de puternic poate să „cuprindă” acest animal? Savanții presupun că masa animalului toamna poate fi mai mare de 450 kg. Tot la Kamceatka trăiesc urșii cu masa corporală mai mare de 600 kg.

Pe locul doi după dimensiuni în lume se află urșii de pe insula Sahalin.

Femelele și masculii ursului brun puțin se deosebesc unul de altul. Cel mai mult se deosebesc după dimensiuni. Femelele de obicei sunt de 1,5 ori mai mici decât masculii.

Corpul ursului este creat în așa mod, ca să poată să vâneze cu ușurință păsările sălbatice din arealul său. Are cap masiv cu urechi și ochi mici, la fel și coadă mică, care practic nu se observă din blană. Ghearele ajung până la 10 cm lungime.

Blana ursului brun este colorată uniform și are o structură densă, care îl apără în perioada rece a anului și menține bine mirosurile. Pretutindeni unde a fost ursul brun rămâne un miros foarte pătrunzător.

Culoarea blănii depinde de specie și poate să se deosebească semnificativ. Se întâlnesc indivizi culoarea blănii căreia variază de la cenușiu-închis (aproape negru) până la cenușiu-deschis și suriu. Năpârlește o dată pe an, dar foarte puternic — din primăvară până în toamnă. Cel mai intensiv năpârlește în perioada împerecherii, adică primăvara.

Urșii bruni habitează în păduri. Sunt animale singuratice. Excepție fac femelele cu puișorii săi de vârstă diferită.

Animalele sunt teritoriale, masculul având nevoie de un teritoriu de 7 ori mai mare decât femela. Suprafața sectorului individual variază de la 73 până la 414 km— pe o suprafață mai mică răpitoarelor le este complicat să-și găsească destulă hrană.

În căutarea hrănii ursul brun se poate deplasa sezonier — primăvara se hrănesc în văi (aici zăpada se topește mai devreme), apoi se deplasează în păduri pentru a se alimenta cu nuci și pomușoare.

Sunt omnivori. Măcar că consumă cu plăcere carnea, ¾ din rația lor de alimentare o constituie hrana vegetală: ierburi și tuberculi, nuci și rădăcini, fructe de pădure și ghinde. Dacă nu este destulă hrană, animalele se alimentează cu semănăturile de ovăz, porumb, iar în Orientul îndepărtat se hrănesc în livezile de cedru. Cu plăcere consumă insecte, râme, larve, șopârle. La fel consumă rozătoare și pește. Păsările mari le vânează în special primăvara, după hibernare. În această perioadă hrană vegetală este în cantități mici, iar animalele au nevoie de puteri. În unele regiuni urșii pot să vâneze chiar și alte animale răpitoare mari (ursul grizzly vânează lupii și urșii negri americani, urșii din Extremul de Orient vânează urșii de Himalaia și tigrii). Urșii bruni preferă mierea, dar nu se refuză și de mortăciuni. Cu plăcere iau hrana de la lupi, tigri și pume — păstrează energia, deoarece de luat hrana este mai simplu decât de vânat.

Urșii sunt activi ziua — dimineața și seara sunt cele mai „încărcate”.

Hibernarea începe la sfârșitul toamnei, înainte de primele friguri. După ce și-au acumulat destulă grăsime, ei își sapă bârlogul în păduri, sub rădăcinile copacilor, mai rar se ascund în peștere. Des urșii se întorc pentru iernare în locurile preferate, unde se adună multe animale din regiune. Somnul de iarnă durează 75-195 zile și nu este adânc. Se trezește de obicei din cauza foametei, devenind nemilos și un dușman foarte periculos. Acești urși nu se „rușinează” să atace și oamenii. Ei au șanse foarte mici de a supraviețui iarna. În condițiile grădinii zoologice hibernarea poate fi întreruptă pentru câteva zile, pe parcursul cărora ursul rămâne somnoros, mănâncă cu plăcere, se mișcă puțin, apoi hibernează în continuare. În natură urșii, care habitează regiunile de sud în genere nu hibernează.

Necâtând la faptul că la aspect ursul brun pare neândemânatic, el ușor atinge viteza de 50 km/oră. La fel de bine el înoată. Totodată urșii tineri foarte bine se cațără în copaci. Încearcă să te ascunzi de așa animal!

În natură la o femelă se nasc ursuleți o dată la 2-4 ani. Femela rămâne însărcinată din mai până în iulie, apoi procesul „se stopează”. El trece perioada latentă — practic stă în regimul „pauză” până în noiembrie. Doar toamna încep să se dezvolte embrionii, când femela întră în hibernare. Gestația durează 190-200 zile.

Puișorii se nasc în bârlog la mijlocul iernii. De obicei sunt 2-3 puișori, mai rar 5. Cântăresc doar 500-600 gr (de multe ori mai mici decât copilul omenesc) și au lungimea corpului de 23 cm. Puii nu aud, nu văd și nu pot singuri regula temperatura corpului. La vârsta de 3 luni primesc hrană adăugătoare în afară de lapte și la această vârstă ei adaugă aproximativ 15 kg la masa corpului.

Masculii nu participă la educarea puișorilor. Foarte des sunt chiar periculoși pentru animalele tinere. Totodată des o femelă educă puișori cu diferența de vârstă de 1 an și cei mai mari ajută la educarea puilor mai mici. Puii se despart de mama lor la atingerea vârstei de 3 ani, adică odată cu maturizarea sexuală.

Urșii cresc până la vârsta de 10-11 ani. În natură trăiesc până la 20-30 ani, în captivitate pot trăi până la 47-50 ani. Vârsta maximală atinsă de un urs brun a fost 52 de ani.

Ca specie vulnerabilă fac parte din Cartea Roșie Internațională. Numărul lor diferă din an în an, dar numărul lor mediu în lume constituie aproximativ 200 000 indivizi. Majoritatea habitează în Rusia — 120 000 indivizi, SUA — 32 000 indivizi, Canada — 21 750 indivizi, Europa — aproximativ 14 000 indivizi.

Urșii bruni au o valoare comercială scăzută, iar blana lor este folosită pentru covoare, carnea — pentru alimentare, unele organe și grăsimea lor sunt folosite în medicina asiatică tradițională. Urșii care atacă oamenii, dăunează recoltele și strică stupurile sunt împușcați. Cei mai periculoși dintre toți sunt urșii „somnoroși” și femelele cu puișori.

Urșii de la noi

Ursul brun Vorciun

În Grădina zoologică din mun.Chișinău ursul Vorciun a nimerit fiind încă foarte tânăr. S-a născut în anul 1993 în Grădina zoologică din or.Harkov (Ucraina), de unde a fost adus la Grădina zoologică din Chișinău în baza unui contract de schimb în anul 1997. După ce a fost izolat în carantină, tânărul prădător s-a alăturat „fraților” săi.

A fost numit așa nu în zadar. Îi place foarte mult să „vorbească”, comentând după dispoziție lucrul îngrijitorilor și comportamentul vizitatorilor grădinii zoologice. Fiind mai tânăr, lui Vorciun nu-i plăceau sunetele puternice și când auzea de departe grupe de copii gălăgioși, se agita.

Maturizându-se, Vorciun a schimbat tactica și când se simte obosit de atenția vizitatorilor, mârâie puternic și pleacă la odihnă. Culcându-se cu spatele la vizitatori, el deja nu mai atrage atenție vizitatorilor.

Atingând vârsta de 26 de ani, Vorciun a devenit mai calm. Nu mai zădără prin gratii câinii, nu mai atrage atenție la pisicile ce se plimbă prin volieră. Pisicile des intră în voliera urșilor în căutarea delicatețelor, ce au rămas din mâncarea lor.

Ursul Vorciun, născut în volieră mică și care a trăit mereu în condiții nu prea favorabile, primăvara anului 2020 a fost mutat în voliera nouă și spațioasă.

Ursul brun Mașa

Ursul brun Mașa s-a năcut în anul 1988 în Grădina zoologică din or.Harkov (Ucraina). La Grădina zoologică a afost adusă având vârsta de 5 ani.

Mașa este un vânător hâtru. Îi place să stea culcată lângă gardul volierului, prefecându-se că doarme. Ursul așteaptă, poate unul dintre lucrătorii grădinii zoologice, câini de pază sau pisici se va apropia de volieră. Orice vizitator neatent riscă să fie atacat. Având în vedere puterea animalului și ghearele sale de 10 cm, consecințele pot fi drastice (amintiți-vă de povestea din 2019 cu îngrijitorul din Primorsk).

Trezându-se primăvara, Mașa întotdeauna începe inspectarea volierei testând duritatea acesteia. Cine știe, poate gratiile au putrezit, s-a format vreo gaură care poate fi extinsă cu succes …

Mașa totuși nu a devenit „soție” bună pentru ursul Vorciun, deși urșii nici nu prea s-au străduit să îmbunătățească relațiile între ei. De-a lungul anilor pui la urșii din grădina zoologică nu au mai apărut.

Ea la fel în primăvara anului 2020 a fost mutată într-o volieră nouă și spațioasă amenajată conform standardelor internaționale.

Galerie

Alți prădători

Serviciile grădinii zoologice

Reguli de comportament în zoo