o subspecie domesticită a măgarului sălbatic

Măgarul domestic
GalerieAlte copitate
DESCRIEREA SPECIEI

Măgarul domestic (lat. Equus asinus asinus) – o subspecie domesticită a măgarului sălbatic.

Urechile „de pluș” au jucat un rol semnificativ în istoria omenirii, participând în dezvoltarea economiei și a culturii umane. Măgarii până în prezent constituie o parte importantă a agriculturii în țările în curs de dezvoltare. Țările dezvoltate întrețin un număr mic din aceste animale pentru reproducere sau în calitate de animale de companie.

CARACTERISTICI

Știați că măgarul este folosit ca animal de lucru de peste 5.000 de ani la rând, în acest mod ajutând oamenii?

Măgarul domesticit este un descendent direct al speciei africane, care este considerată ca fiind pe cale de dispariție.

În dependență de rasă, măgarii pot crește de la 90 la 163 cm înălțime.

Culoarea blănii depinde de rasă, predominant de culoare gri în diferite nuanțe. La vârful cozii există o periuță ca la vaci.

Măgărușul este adaptat vieții în deșerturi. În regiunile uscate, măgarii duc un stil de viață solitar și nu formează turme ca caii sălbatici.

Împerecherea de obicei are loc la sfârșitul primăverii — începutul verii. Gestația durează 11-14 luni și se finisează cu nașterea a 1-2 măgăruși.

Măgărușii tineri sunt alăptați de către mama timp de 6-9 luni, iar începând din a doua săptămână de viață incep să consume și iarbă.

Măgărușii devin maturi la vârsta de 2 ani. Tot la această vârstă se începe deprinderea lor cu munca.

Pentru comunicare cu alte animale, măgărușul emite sunete sub formă de vuiete puternice, care durează aproximativ 20 de secunde și se aud la o distanță de aproximativ 3 km.

Cu ajutorul urechilor mari și pufoase măgărușul poate auzi bine alți măgari în deșert și totodată servesc ca radiatoare excelente care pot răci corpul lor.

Măgarul domestic cu succes luptă contra la cei care le deranjează liniștea. Fiind supărat poate mușca, bate cu picioarele din spate și cu copitele din față.

Un măgar poate transporta încărcături cu masa ce constituie 2/3 din propria greutate, uneori chiar depășind aceasta.

Măgarul mai ușor decât calul suportă lipsa de apă și mâncare. Umeditatea o suportă foarte greu, din care cauză în perioadele reci ale anului este necesar să fie întreținut în locuri calde și uscate.

Legendara „încăpățânare de măgar” nu este altceva decât un sentiment bine dezvoltat de autoconservare. În cazurile în care un cal se implică într-un eveniment dubios fără îndoială, măgarul se va gândi de trei ori și va fi foarte atent. În schimb cu acele persoane în care au încredere, măgarii domestici sunt foarte prietenoși și cu plăcere sunt de acord să lucreze împreună. Sunt animale destul de inteligente, atente, jucăușe și prietenoase.

În gospodării măgărușii sunt folosiți nu doar pentru muncă, dar și pentru obținerea laptelui, cărnii și pielii. În Evul Mediu, pielea de măgar era considerată cel mai potrivit material pentru fabricarea tobelor și a pergamentului.

Un măgar poate lucra până la 8-10 ore consecutiv cu o singură pauză pentru hrănire și odihnă.

În țările sărace măgarii trăiesc doar 12-15 ani în dependență de cantitatea de hrană, condițiile de trai și munca efectuată. În condiții favorabile, măgarul domestic poate trăi de la 30 până la 50 de ani.

Galerie

Alte copitate

Serviciile grădinii zoologice

Reguli de comportament în zoo