Felinele cu picioarele lungi s-au mutat într-o nouă volieră, încercând un nou divertisment. Acum hamacul este locul lor preferat de a se odihni.
Vă amintiți cu ce plăcere râsul nostru stătea într-un hamac? Întinzându-se pe acesta, desfăcându-și labele, în același timp încovoind-se Într-o minge. Această specie știe să se relaxeze! Acum „rudele” ei mai mici în dimensiune au urmat exemplul.
Foto – Anna Șvedcenco
În urmă cu câteva săptămâni, servalii s-au mutat în noile coliere de pe rândul de prădători. Aceste „pisici” pătate sunt considerați cei mai urecheați și mari după
dimensiunile membrelor posterioare: urechile lor sunt cele mai mari dintre toate
felinele, iar labele lungi le fac într-un anumit mod deosebite – conferindu-le o agilitate impresionantă. Hamacurile din volieră au rămas „nepopulate” de ceva timp dar servalii, cel mai probabil, au observat satisfacția râșilor pe aceste „paturi”
improvizate, ajungând la decizia de a se delecta cu acest lux. Am reușit chiar să-i
surprindem tolănindu-se leneș pe acestea.
Având astfel de labe, vânatul reprezintă o activitate efectivă pentru felinele date – mai mult de jumătate din „atacuri” se termină cu capturarea prăzii. În același
timp, servalul nu poate urmări prada pe mult timp, ajungând să organizeze un „maraton pentru supraviețuire”. Pisica alege o tactică diferită și preferă să atace din desișurile ierboase din zonă. Vânătoarea pe furiș este metoda lor preferată și cel mai des folosită. Apropo, aceștia iau mâncarea caracalilor (le puteți vedea în voliera vecină).
Poate face sărituri în lungime de o distanță relativ mare, ceea ce îi permite să doboare o pasăre în zbor. Picioarele lungi permit, de asemenea, să dezgroape vizuinele rozătoarelor și să se cațere pe copaci. Aceștia înoată bine, deși se poziționează păstrând o oarecare distanță față de apă – habitatul lor natural sunt spațiile deschise cu iarbă și arbuști.
Servalii noștri sunt niște animale amuzante. Ei pot sta la un metru de plasa volierei, privind cu ochii pe jumătate închiși de parcă le-ar fi lene sa facă o mișcare, considerând că persoana din fața lor nu le merită atenția. Și apoi brusc – sar! – și pisica este deja în fața plasei, iar laba ei lungă v-a prins de haine (dacă aveți noroc și pielea nu este expusă la contact). De îndată ce au ajuns la Grădina Zoologică, acești vânători cunoscuți pentru agilitatea lor nu au fost atât de curajoși și au evitat orice contact direct cu îngrijitorii. Acum, „vânătoarea de angajați neatenți” a devenit o
adevărată distracție. Ne mulțumim de faptul că sunt feline de o dimensiune mică, spre deosebire de tigri și lei, cărora le place să vâneze în perechi, ceea ce face personalul Grădinii nervos. Și anume din acest considerent nu am făcut așa fotografiile ca să nu ne deranjeze gratiile. Dar lucrăm la asta.
Фото: Анна Шведченко