O parte din animalele din colecția Grădinii Zoologice din Chișinău au apărut la noi datorită unor oameni „buni la suflet”. Cineva a adus pentru eutanasiere puii nedoriți de pisici și câini, cineva a decis să scape de „prietenul” enervant, cineva s-a grăbit să salveze animalul în natură și habar nu avea ce să facă în continuare cu el. Toate aceste animale au o soartă diferită. Astfel, papagalii, dihorii, veverițele îmblânzite, melcii și șopârlele cel mai des reușesc să-și găsească o casă nouă. Unele animale sunt tratate, reabilitate și returnate celor care le-au adus la grădina zoologică. Altele sunt lăsate în colecția grădinii zoologice, deoarece viața lor în natură devine periculoasă – cel mai des acestea sunt animale, care au fost grav rănite și nu vor putea supraviețui de sine stătător în natură. Azi o să vă povestim despre unul dintre cei ce „au venit și au rămas”…
Câinele cu numele Ostap este paznicul nostru fidel și prietenul nostru vesel. Se știe, nu sigur, că mama lui este un câine de pază, iar tatăl său este un câine ciobănesc. Dar se știe că principala ocupație a lui Ostap este paza. Necătând la aspectul său blând, el cu siguranță știe unde și când să nu permită accesul străinilor. Anume în acest scop, el deja câțiva ani trăiește la grădina zoologică, fiind repartizat postului de pază de la intrare. Aici doarme ziua la umbra si de aici merge seara la munca. Când încep rundele de seară și de noapte, paznicii scot lesa și câinele îi însoțește pe teritoriu.
Săptămâna aceasta, Ostap a avut o bucurie – nu mai este înlănțuit! Să fim sinceri – nici un câine nu trebuie să fie înlănțuit. Acest lucru este inuman și rar eficient. Ca urmare, prietenul nostru urcheat are o casă nouă. Angajații întreprinderii din serviciul tehnic i-au confecționat o cușcă izolată. Puțin mai târziu, în scopul protejării în caz de vreme rea, voliera va fi acoperită.
Ostap nu este un câine foarte sociabil, necătând la faptul că permanent contactează cu un număr mare de oameni. Angajații permanent comunică și se joacă cu el, îl hrănesc. Uneori și vizitatorii se apropie de câine, necătând la faptul că el stă într-o parte de căile de acces – voliera lui este amplasată în spatele volierei cu tigrii, nu departe de postul de pază, la umbra densă a copacilor bătrâni.
Deci… nu lăsați chipul zâmbitor al lui Ostap să vă păcălească – dacă încălcați regulile, vă mănâncă cu plăcere. He-he
