DESCRIEREA SPECIEI
Capibara, sau porc de apă (lat. Hydrochoerus hydrochaeris) – este o rozătoare uriașă din familia Caviidae.
Este cel mai mare rozător din lume. Printre „rudele” sale apropiate se numără porcușorii de Guineea și cobaii de stâncă.
Denumirea animalului provine din limbajul Tupi antic și înseamnă „mâncător de iarbă subțire”.
CARACTERISTICI
ASPECTUL EXTERIOR
Capibara are un corp masiv, de forma unui butoi și capul scurt, cu blană maro-roșiatică pe partea superioară a corpului său ce devine maro-gălbenie dedesubt. Are glande sudoripare situate în suprafața porțiunilor păroase ale pielii, o trăsătură neobișnuită printre rozătoare. Animalului îi lipsește puful (părul lânos). Femelele după dimensiuni sunt puțin mai mari decât masculii.
Masa corpului variază între 34 și 66 kg. Lungimea corpului este de
Labele din față au 4 degete, iar cele din spate — 3 degete, care sunt unite între ele cu membrane interdigitale, ceea ce îi oferă posibilitatea să înoate bine.
Iată una dintre cele mai amuzante curiozități despre capibara. Numite uneori „canapele naturale” sau „scaune mișcătoare”, aceste rozătoare prietenoase nu par deranjate să care în spate alte animale.
Numeroase specii de păsări, maimuțe și iepuri au fost observate deseori șezând pe spatele acestor giganți blânzi.
NUTRIȚIE
HABITAT
Capibara populează savanele și pădurile dese de lângă apele stătătoare din America de Sud.
MOD DE VIAȚĂ
Modul de viață al capibarelor sălbatice este semiacvatic. Preferă să nu se deplaseze mai departe de 1 km de rezervorul de apă. În timpul perioadelor umede se stabilesc la distanțe destul de mari, iar în perioade secetoase ele se strâng în grupuri mari de-a lungul malurilor rezervoarelor mari de apă. Înoată foarte bine și se ascund sub apă de prădători. Sunt capabili să-și rețină respirația până la 5 minute. Totodată la capibare nările sunt situate în partea de sus a capului, ceea ce le permite să respire, rămânând în același timp invizibile. Ele aleargă foarte repede. De obicei, capibarele sunt active în timpul zilei. Dușmanii naturali ale acestor animale sunt: caimanii, crocodilii, câinii salbatici, jaguarii și anacondele.
Este o specie foarte sociabilă și poate fi găsită în grupuri de maxim 100 de indivizi, dar de obicei trăiește în grupuri alcătuite din
Femelele au propria lor ierarhie, aparte de cea a masculilor. Un grup poate să ocupe un teritoriu de aproximativ 10 ha, hotarele căruia sunt marcate cu secrețiile glandelor anale și nazale.
Unele capibare sunt solitare (de obicei sunt masculi tineri care au fost alungați din grup când s-au maturizat și au devenit periculoși pentru masculul dominant).
Capibarele comunică între ele cu ajutorul sunetelor.
Deși au picioarele adaptate pentru înot, capibara se deplasează ușor și pe uscat și sunt capabile să atingă viteza de până la 35 de km/oră.
REPRODUCEREA
În timpul sezonului de reproducere, masculii marchează plantele cu secreții speciale, al căror miros atrage femelele. Glandele care elimină acest secret sunt localizate pe față. Aceștia obțin capacitatea de a produce substanțe mirositoare numai la atingerea pubertății, care apare la vârsta de
Aceste rozatoare reprezintă o sursă de proteine de ȋnaltă calitate pentru oamenii din zonele ȋn care trăiesc, punȃndu-se problema ȋnfiinţării unor ferme specializate în creșterea lor. La fel capibara este vânată pentru carne și piele, dar și pentru grăsimea obținută din pielea sa unsuroasă și groasă. Nu este considerată a fi specie amenințată.
În mediul natural capibarele trăiesc